Adolescenții și consumul de substanțe
Dr. Gabriel Cicu este psihoterapeut, psihiatru și fondatorul clinicii de psihiatrie și psihoterapie Color Mind. Se ocupă de adicții încă din 2008, în urma studiilor făcute în Barcelona, loc în care și-a descoperit pasiunea și interesul pentru tratarea adicțiilor, într-o țară cu un consum foarte ridicat de substanțe, dar în același timp o țară cu un sistem foarte bine pus la punct în ceea ce privește reducerea riscurilor asociate consumului.
Am stat de vorbă pe îndelete despre adolescenții care consumă substanțe, despre părinții acestora și ce (mai) rămâne de făcut când în familie își fac loc drogurile și riscurile asociate acestora.
Pare că totul e mai complicat după anii de pandemie, inclusiv în ceea ce privește consumul…
G.C: Pandemia, și e o părere personală, a bulversat întreaga sănătate mintală. A tuturor. Cuvintele cele mai tehnice și corecte de folosit ar fi anxietate și depresie, pentru că ne-am speriat foarte tare: murim de foame, murim de covid, ne mor prietenii, murim. Există studii care arată ca nivelele de anxietate și depresie au crescut cu 25 %. Aceste fenomene vin la pachet cu creșterea adicțiilor pentru că oamenii își vor pansa anxietatea și depresia cu alcool și alte substanțe. Adicția în sine este o exprimare a unei alte suferințe dedesubt. Dacă avem multă depresie și anxietate, vom avea și multe adicții.
Din câte știm, a scăzut mult vârsta de debut. De ce este acest lucru problematic?
G.C: A scăzut foarte mult vârsta de debut. Dacă acum 20 de ani ne îngrijoram că există un tânăr de 14 ani care consumă, astăzi foarte mulți adolescenți de 14 ani consumă – și ne-am dus mult mai jos, spre 10, 11 sau 12 ani. Și asta e foarte problematic, nu dintr-o perspectivă morală sau legală, ci dintr-o perspectivă pur medicală. Vorbim de un adolescent care la modul teoretic și practic nu are terminat de dezvoltat sistemul nervos, dezvoltarea se termină în jurul vârstei de 20-21 de ani. Dacă într-un proces de dezvoltare noi intervenim cu substanțe care acționează pe acel sistem nervos, nu știm în ce fel se va mai dezvolta. La vârsta de 10 ani sistemul nervos mai are multă treabă și dacă-i dăm substanțe, nu știm ce se va întâmpla ulterior.
Când ajung adolescenții la dumneavoastră în clinică?
G.C: Adolescenții, de cele mai multe ori, ajung la presiunea familiei, înțelegând prin asta că ei sunt “prinși” de către un membru al familiei. Și aici ne putem uita în două feluri, dacă sunt prinși mai devreme sau mai târziu.
Aici e o discuție întreagă pentru că sunt părinți care sunt mai prezenți în viața copiiilor și atunci îi “prind” mai devreme. Sau sunt părinți care sunt mai absenți în viața copiilor și atunci îi “prind” mai târziu.
În sine acest cuvânt, “prins” ne deschide întreaga noastră discuție: faptul că ei sunt prinși ne spune ceva foarte important despre relația din familie. Dacă părinții și copiii nu au o comunicare, nu au o relație sănătoasă, ei ajung sa fie prinși. Simplu fapt că vorbim de o atmosferă de tipul șoarecele și pisica ne exprimă deja atmosfera din familie. Și aici putem ajunge să discutăm de ce el ajunge să consume. Pentru că nu există în spațiul lui vital o acceptare, un spațiu de eliberare, de ventilare a emoțiilor și atunci se ascunde. Și astfel îi este foarte la îndemână să își panseze suferințele cu substanțele și nu să le discute sau să le rezolve într-un mod sănătos în familie.
De ce consumă adolescenții?
G.C: Sunt mai mulți factori, nu este un factor unic. Suferința e acolo și suferințele adolescenților au o culoare specifică adolescenței, dată de momentul în care tânărul începe să-și structureze identitatea, personalitatea, viitorul adult care va fi. În zilele noastre e foarte multă presiune socială: să faci școală, facultate, să ai mașină, să ai un statut social. Sunt foarte mulți factori care sunt prezenți masiv în zona asta a adolescenței: viața sexuală, viața amoroasă, grupul de prieteni; e o efervescență a acestei vârste, pe care toți o au. Nu există adolescent să sară peste perioada de adolescență, e comună și la bogați și la săraci și la medici și la toata lumea. Apoi sunt factorii conjuncturali, în funcție de locul în care locuim, de tradiție, de cultură, de disponibilitatea substanțelor. Sunt mulți factori care contribuie ca un copil să ajungă la o substanță sau la un cazino. Și, în funcție de acești factori, el va ajunge către marijuana, heroină, cazino, jocuri pe calculator, porn sau mai știu eu ce. E o întâlnire a acestei faze a vieții care se numește adolescență, foarte efervescentă, cu viața în care se desfășoară tot.
Când vorbim de adicție avem tendința, și are legatură cu ce am vorbit mai devreme, apropo de vină, de rușine și de stigmă, elemente foarte dăunătoare subiectului nostru, să ne ducem în zonele astea, să ne uităm cu ochii guvernelor, cu ochii legii și să punem etichete de tip grav sau negrav în funcție de legalitate. Și subliniez cu tot respectul față de state că ce spune statul și cu ce spune medicina sunt două lucruri foarte diferite.
Ne puteți spune mai multe despre legătura dintre suferința adolescenților și consum/adicție?
G.C: Pentru ca un tânăr să facă față, să iasă, să nu meargă către adicție, are nevoie să învețe anumite abilități de a face față diverselor situații ale vieții, adică suferinței.
Omul are în dotare capacitatea de a învăța să facă față suferinței. La adolescenți e și mai ușor, pentru că ei sunt foarte tineri, sunt dornici să învețe lucruri, sunt într-un moment al vieții în care se dezvoltă, sunt avizi să dobândească abilități. Și pentru un adolescent e mult mai ușor dacă îl ajuți să învețe abilități de viață, să recunoască emoțiile, să-și gestioneze emoțiile, să-și recunoască conflictele, să știe să le gestioneze, să-și cunoască traumele, să le gestioneze.
Ce ar fi de făcut pentru reducerea riscurilor asociate consumului (harm reduction)?
G.C: Ceea ce se poate face e să legalizăm toate substanțele. Cu un sistem statal de monitorizare, cum monitorizăm metadona sau antidepresivele cu rețete, să lăsăm că e imoral, ilegal. Toată lumea își da cu părerea. Sunt substanțe preparate în laboratoarele clandestine care fac tot felul de chimicale și nu știi ce pun în ele, dar astea ajung să se consume pentru că nu există acces la celelalte. Dacă omul ar avea la îndemână, cum deja începe deja să fie în toata lumea, dispensarul lui de canabis sau terapii psihedelice într-o formă legală, situația ar fi diferită.
Cum stă treaba cu substanțele la festivaluri?
G.C: Noi am avut, dar am oprit de când cu pandemia, că n-au mai fost festivaluri, dar în 2023 sunt toate iar, un proiect foarte frumos de mers la festival, un proiect de harm reduction. Dacă un tânăr s-a hotărât să consume la festival, el va consuma, nu-l mai poți opri. Deseori auzim cu surle și trâmbițe că nu știu ce instituție a statului s-a dus la festivalul nu știu care cu poliție, să-i ia. Ori nu lași festivalul să se întâmple, ori dacă festivalul există și tânărul a zis “mă duc la festival să iau o boabă de ectasy”, el o va face. Nu mai poți preveni, nu mai poți împiedica, decizia e luată.
Ce ai de făcut pentru binele societății e să faci servicii de harm reduction. De reducere a riscului: să-l înveți să-și testeze boaba, să fie substanță pură, să nu fie prostii băgate de adulteranți, care pot genera multe probleme. Să știe să consume sănătos, să nu ia 7 boabe, să nu le ia amestecate cu alcool și cu cocaină și cu etnobotanice și cu marijuana. Te-ai hotărât să iei boaba, iei boaba! Bei apă la fiecare jumătate de oră, nu bei alcool, îți pui dopurile în urechi când stai lângă boxă să nu-ți spargi timpanele, îți pui dopuri în urechi când te duci la cort să dormi, ca să poți să dormi. Mănânci, te odihnești, nu stai 3 zile și 3 nopți nedormit, că ai tu energia boabei. Trebuie să-l înveți să facă lucrurile ca să se întoarcă acasă sănătos și să-și vadă de viața. Asta e de făcut la festivaluri.
De obicei noi avem un stand și stăm acolo, le dăm prezervative, le dăm dopuri de urechi, sunt tot felul de foițe și de instrumente de care au nevoie pentru a-și pregăti substanțele, ca de exemplu ce trag pe nas. Pentru că de obicei ei trag pe nas cu bancnote. După ce că bancnota a trecut printr-o mie de mâini și e plină de microbi, o mai și trec de la unul la altul. Dacă aceeași bancnotă trece pe la toți, își iau direct bacteriile. Și mai avem și un punct de emergency dacă e nevoie, că văd ei elefănței și să nu se ia la bătaie cu elefanții, să stea de vorbă cu noi și să-i liniștim și calmăm.
∗∗∗∗∗∗∗∗
În ianuarie 2023, împreună cu ARAS, am pus pe picioare centrul de informare și suport pentru adolescenții consumatori și părinții lor. Află mai multe despre proiect AICI.
