Un traseu, un conac și mulți oameni. Pe scurt, despre Via Soarelui

Mircea Crisbășanu s-a pus la drum, un drum croit pe bicicletă, marea lui pasiune. A fondat asociația Centrul cultural și comunitar Nucu din Urlați și își dorește să trezească pasiunea pentru drumeție și tradiții locale în cei care îi trec pragul. Ne-am pus cu Mircea la povești pentru proiectul nostru din luna iunie, Via Soarelui. Și nu numai…
Ce înseamnă pentru tine personal Via Soarelui?
MC: Via Soarelui are un potențial foarte bun de a ridica mult zona și de a crea o rețea de parteneri. Și mă refer aici la business-uri mari și mici, la oamenii mișto pe care îi are zona. Mulți nu sunt online, nu îi cunoști, mă refer la oamenii simpli care țin o gospodărie cumsecade și merită întâlniți măcar o dată. Traseul are potențialul de a crea contextul de a-i întâlni pe acești oameni. Să întâlnești locurile frumoase, sigur, dar punem mare accent pe întâlnirea cu oamenii. Via Soarelui are rolul de a lega oamenii bine și de a inspira, pentru că, la rândul ei, Via Soarelui s-a inspirat de la alte inițiative pornite de la firul ierbii, din mediul privat sau ONG-uri. Uite, Via Transilvanica este un exemplu grozav. A reușit să creeze un interes foarte mare, sunt oameni care se pregătesc să stea 1-2 săptămâni pe traseu.
Ori pentru Dealu Mare e și mai ușor să faci asta, e și mai aproape de București și îți dă o varietate la care poate nici nu te gândești la începutul călătoriei.
Pe Via Soarelui sunt mai multe layers. De exemplu, dacă zici, vreau să fac o călătorie spirituală, poți să vizitezi bisericile. Găsesti și mai mari și foarte frumoase, și mai vechi și foarte micuțe. Sai poți să mergi doar pentru crame, și ai, slavă Domnului, cât cuprinde. Poți să te duci doar pentru peisaje, doar pentru porțiuni de deal, de vrei un pic de provocare, ai urcări cât cuprinde. Sau dacă vrei conace, ai monumente de patrimoniu importante. Și atunci ai mix-ul asta. Mai e și partea de sălbăticie, am găsit urme de urs acum ceva vreme în pădure la Nisipoasa, nu mai zic de mistreți, vulpi, căprioare etc. Totul pe același traseu.
Ce recomandări ai pentru familiile care vin să petreacă aici timp cu copiii?
MC: Am făcut tururi de biking inclusiv pentru familii, e o zonă foarte bună și pentru că părinții pot găsi obiective de interes, de exemplu crama, dar crama e interesantă și pentru copii prin artefacte, poate fi un mini labirint, de exemplu. Apoi, pe lângă plimbările în natură, sunt traseele, există și un centru de echitație unde pot merge copii, au și ponei. Iar în fiecare anotimp ai lucruri diferite de făcut aici, pe scurt, activități ce țin de outdoor.
Și dacă nu știi să mergi pe bicicletă, ce faci pe Via Soarelui?
MC: Poți să faci drumeție fără probleme, sunt multe porțiuni de drum off road, departe de tot ce e motorizat. Practic, scoți copilul în natură și el automat începe cu întrebările. Și alternăm cât mai mult segmentele de traseu: o porțiune de drum pietruit, apoi bucăți stil poteca înierbată pe unde încape o singură persoană, toate au farmecul lor. Ai chiar impresia că e poteca din povești, special creată pentru tine să te bucuri. Și nici nu e plictisitor, pentru copii e interesant să alterneze peisajul, să difere tipul de drum, sunt bucăți de drum prin pădure, apoi după ce urci, peisajul se deschide și practic ai un reward. Ce mai e interesant pentru familii și am descoperit asta din turele pe care le-am facut: partea de patrimoniu industrial. Aici se făcea extracție de țiței și mai sunt sonde prin zonă. Dar sunt și zone dezafectate, unde se văd doar fundațiile vechilor sonde. Și am găsit un loc chiar pe traseul nostru, pe Via Soarelui, aproape de conac. Este o țeavă îngropată, parțial colmatată și destul de adâncă. Și atunci când aruncăm cu pietre așteptăm să vedem cât durează până ajunge piatra jos. Și se aude foarte interesant, deși ai spune că nu e nimic de văzut pe acolo.
Cât e de safe traseul ca solo traveller?
MC: Clar trebuie să deții noțiunile de bază în ceea ce privește mersul solo în România, nu doar în zona Dealu Mare. Și mă gândesc aici în primul rând la câini: sunt zone cu câini fără stăpân, sunt zone cu câini care ies din ogrăzi, nu am intalnit însă până acum câini masivi sau extrem de agresivi. Sunt doar câini micuți sau de talie medie care latră și atât. Ideea e să nu te sperii când te trezești cu ei, să știi cum sa reactionezi. Noi o să indicăm zonele unde e posibil să întâlnești unul sau mai mulți câini. Zonele cu stâne unde ar fi câini mai agresivi, le evităm. Porțiunea din Via Soarelui, la care lucram noi, nu trece pe lângă stane cu câini agresivi.
Alte obstacole sau potențiale pericole ar putea fi legate de zonele unde trecem pe asfalt, pentru că nu avem altă posibilitate și acolo e posibil să mai treacă o mașină din când în când pe lângă tine, fie că ești drumeț sau pe bicicletă. Aș zice că e bine să te informezi și să fii bine echipat, să ai în vedere că ai de parcurs un anumit segment de traseu, să îți dai seama unde ai cazarea în punctul A și unde este următoarea. Să-ți asumi că ai o anumită distanță de parcurs și să știi unde este următoarea cazare, inclusiv să știi că ai nevoie te protejezi, de exemplu poate să vină o furtună, o vijelie și trebuie să știi unde te poți adăposti. Și asta presupune o informare foarte bună în prealabil.
Care sunt cele mai mari trei dorințe ale tale?
MC: Îmi doresc, legat de conac, să crească, vreau ca aici să vină oameni mișto. Chiar acum, când povestim, e în vizită un cuplu de britanici pentru care am plănuit o săptămână pe bicicletă. Îmi doresc să vină la noi oameni de calitate, care să-și dorească să construiască în zonă, chiar au fost situații de genul ăsta. Și e un lucru bun. Îmi doresc ca locul să mustească de evenimente, dar și să-și păstreze farmecul, să ofere în continuare intimitate. Sunt, însă, multe locuri care au fost transformate, însă din cauza dinamicii business-ului, practic cer să fie tot mai multe evenimente. Mai mult, principiu care contravine lui less is more. Atunci se pierde farmecul de loc drăguț, mic, intim, pentru ca tu, ca vizitator, să simți că faci parte din acel loc. Mi-aș dori să păstrăm vibe-ul ăsta și, ce-mi doresc la nivel de comunitate, e să reușim să ținem strâns un nucleu de tineri din Urlați și din vecini, care să participe la evenimente, să se implice ca voluntari, să vina cu inițiative. Să-și dorească să contribuie, la rândul lor. E și despre local pride, cumva, pot vedea lucrurile din altă perspectivă, pentru că vin oamenii din afară și validează cât de fain e locul în care ei trăiesc.
Mai multe despre Mircea Crisbășanu și pasiunea lui de o viață pentru bicicletă și tot ce a însemnat ea chiar aici.
∗∗∗∗∗∗∗
În luna iunie amenajăm un traseu care leagă oameni și poveștile lor, tradiții și locuri de petrecut timp liber de calitate. L-am numit Via Soarelui și poți citi mai multe despre proiect chiar aici.