În mai multe cuvinte, despre copii, părinți și logopedie
Logopedia este una din cele mai necesare terapii în dezvoltarea copiilor, iar, din păcate, lipsa de logopezi este mare. Am stat de vorbă cu Carmen Glonț, consilier școlar, în prezent profesor psihopedagog la o școală specială din Râmnicu Vâlcea. Carmen are o mare experiență în lucrul cu copiii, luați pe rând ca vârstă, de la grădiniță la liceu.
În atenția părinților: de fapt, care este problema?
C.G: Atunci când un copil nu vorbește sau nu pronunță corect, poate exista o problemă mai adâncă. Alterarea limbajului nu înseamnă doar neputința copilului de a vorbi corect, ci atrage și multe efecte secundare: influențează atât starea psihică, starea de bine și relațiile sociale, dar și comportamentul ulterior al copilului.
Să luăm, de exemplu, stima de sine: dacă copilul e sâsâit, s-ar putea să se simtă mai ciudat față de ceilalți copii și să își restrângă cercul de prieteni cu care interacționează, să devină mai retras. În loc să socializeze cu copii de vârsta lui, acest copil va căuta copii mai mici cu care să-și petreacă timpul. Alți copii, care poate au și alte probleme acasă, inclusiv lipsa de suport familial, se retrag mult mai mult. Îmi aduc aminte în școala de masă de o fetiță care era retrasă, nu era diagnosticată cu autism, dar pur și simplu nu vorbea bine, vorbea foarte lent și era izolată. Aici conteaza foarte mult cadrul didactic, suportul primit de la școală, dar și familia trebuie să învețe ce e de făcut.
Pe scurt, dificultățile de vorbire nu alterează doar limbajul copilului, ci influențează starea psihosocială a copilului, stima de sine scăzută, negativismul, interiorizarea, timiditatea, dar și comportamentul. Copilul refuză să mai vorbească, își restrânge aria socială, se joacă mai puțin, se izoleaza, se blocheaza, evită conversațiile cu copiii de seama lui. Sigur că e important mediul în care copilul crește, contează modul în care profesorul gestionează ora, dar conteaza și să fim atenți la nevoile celor din jur, să învățăm compasiunea și acasă, să nu radem de ei. Și doar rareori, dacă totul merge bine, copilul are o problemă de vorbire, dar este susținut de profesori și familie, iar copiii din jurul lui știu ce e compasiunea, nu ajungem la altceva. Dar acestea sunt cazuri ideale.
Rezultatele la învățătură pot fi mai scăzute decât potențialul real al copilului, din cauza unor emoții puternice, care duc la lipsa curajului de a vorbi. Iar dacă copilul este și un caz social, atunci totul este mult mai complicat. Mi-am dat seama de unde vin toate problemele, pentru că am lucrat cu elevi de toate vârstele, de la liceu la grădiniță. Iar problemele cu care adolescenții ajung în liceu ar putea fi remediate: lipsa atenției, de timp petrecut cu părinții, timp prea mult cu tablete, telefoane (părinții compenseaza astfel lipsa de timp, de joc). Înainte, când eram mici, ne jucam cu copiii de vârsta noastră în fața blocului. Din păcate câți copii mai vedem acum în fața blocului, jucându-se? O altă problemă este că părinții își învață copiii să fie competitivi de mici: de ce X a știut poezia și tu nu?
Când ar fi bine să cerem ajutorul unui logoped?
C.G: Undeva între vârsta de 5 ani (5 ani și jumătate) și 7 ani ajută intervenția pentru diminuarea efectelor negative, pentru că cei mici ajung în clasa 0 sau în clasa întâi și recuperează; dintr-a doua e cam târziu. Copiii mici nu au încă obiceiul de a eticheta, nu știu să se rănească. Acum mă cert cu tine, nu mai sunt prietena ta, dar în ora următoare ne jucăm împreună de-a v-ați ascunselea. E bine ca până se dezvoltă stima de sine, conștiința de sine, să intervenim. Până ajunge copilul la școală.
Îmi amintesc de o fetiță cu o dificultate de vorbire, cred că avea 7 ani, conștientiza deja că are o problemă. Avea probleme la “pi”, “fi”, se bloca și nu mai voia să vorbească, îi era rușine. Nu știam cum să o determin și să o fac sa vorbească. Există însă o poveste foarte frumoasă, povestea lui Peticel, o poveste terapeutică. Și povestea a avut un efect benefic asupra fetiței, și-a dat seama că nu e singura cu dificultăți legate de limbaj. Poveștile dau foarte bine la copii, mai ales la vârsta de 7-8 ani. Fetița și-a dat astfel drumul la vorbă, iar când am văzut-o ultima dată ea vorbea destul de bine.
Cât durează, în mare, recuperarea pentru copii?
C.G: Depinde. La fetița de care vă povesteam a durat cam 2-3 luni, dar depinde de factori și de mediu. Dacă copilul are o dislalie polimorfă, dacă are mai multe sunete pe care nu le articulează bine, dacă sunt dificultăți de vorbire legate și de scris – disgrafie. De acest lucru ne dăm seama doar la vârsta școlară. Atunci când un copil nu pronunță bine un cuvânt, nici nu îl scrie bine.
Dislalia se observă încă de la grădiniță, e cel mai des întâlnită. Părinții trebuie să fie atenți și să le vorbească corect. De foarte multe ori, părinții folosesc diminutive sau pocesc cumva cuvintele. Noi ca părinți trebuie să vorbim corect, iar copilul pronunță cum poate, nu corectăm, nu râdem de el. Atunci când râdem de el, copilului i se poate părea amuzant când este mic, dar când crește, conștientizează că sunetul pe care îl scoate nu seamănă cu cel pe care îl scoate părintele. Și astfel apare rușinea, iar stima de sine scăzută poate fi o consecință a acestei rușini. Poate apărea și refuzul de a mai vorbi, de a rosti cuvintele care îi pun în dificultate. Vorbim aici de interiorizare, frustrare, timiditate, copiii se retrag, nu mai vorbesc. Aceste efecte apar încă de când copiii sunt mici.
De exemplu, dacă simțim că copilul nu-l pronunță bine pe “r” atunci când se apropie de 5 ani și jumătate- sau confundă încă literele, putem face exerciții cu el acasă. Dacă suntem însă depășiți de situație, bine ar fi să apelăm la specialiști, până când copilul ajunge la grupa 0. La 6-7 ani apare competiția între copii și astfel evităm ca școala să înceapă cu stângul.
La ce pot fi atenți profesorii în clasă, să poată face o recomandare părinților pentru orele de logopedie?
C.G: Profesorii logopezi sunt, din păcate foarte rari, e unul la o școală de o mie de elevi, sau unul chiar la mai multe școli. Dacă am avea mai mulți, copiii ar beneficia gratuit de acești specialiști. În cadrul CMBRAE există logopezi, dar au un potențial limitat, noi sperăm mereu să crească numărul de posturi de logopezi și psihologi școlari.
De exemplu, învățătorul ar putea să le dea copiilor mici rime, să le repete, să le pronunțe cu atenție, ar putea cere ajutorul unui logoped sau consilier, ca să identifice împreună de ce natură este blocajul copilului, atunci când se întâmplă. Sigur, blocajul poate fi de natura emoțională, fără să aibă legătură cu logopedia. Dar dacă este din cauza rușinii de vorbi sau copilului nu îi ies cuvintele și se blochează, copilul poate suferi de balbism.
Cum spuneam, la unii copii ședințele de logopedie pot dura 3 luni sau un an, în cazul unei dislalii polimorfe sau dacă copilul are o disgrafie – e mai mult de lucru. Profesorul poate inclusiv să recomande părintilor să apeleze la CMBRA sau CISRAE, dar, dacă părinții au posibilități financiare, pot sa nu mai aștepte programările gratuite (dar limitate pe tot județul) de la cele două centre amintite.
∗∗∗∗∗∗∗∗
În luna februarie 2023 am amenajat, împreună cu asociația AVA, un centru de logopedie la Râmnicu Vâlcea. Află mai multe despre proiect AICI