Când profesorii pun mâna pe bagheta magică a inovației
Tot sperăm să se întâmple ceva bun cu școala în care copiilor noștri le cam sunt cotonogite curiozitatea, creativitatea, bucuria de a întreba și de a afla.
Tot sperăm ca școala la care merg cam cu nefericire copiii noștri să facă un spectaculos salt în timp și să ajungă dintr-un trecut deja prea îndepărtat într-un prezent promițător. Dar dacă tot am aștepta miracole, probabil c-am aștepta mult și bine. Slavă cerului că există oameni miraculoși. Profesori minune! În Septembrie 2021 am mers în Valea Doftanei să facem laborator de robotică la liceul în care se întâmplă deja minuni, pentru că o profesoară a pus mâna pe bagheta magică a invovației! Steluța Pralea este directoarea Liceului Tehnologic Carol I din Valea Doftanei și, printre altele, câștigătoarea Premiului Directorul Anului 2020 pentru Inovare.
Care sunt câteva preconcepții pe care la are lumea despre educația la sate sau în comunități mai mici?
Depinde de la sat la sat și de la comunitate la comunitate, de imaginea care s-a creat despre satul și comunitatea respectivă, de rezultatele la învățătură ale elevilor, de implicarea școlii în viața comunității. Părerile sunt împărțite: unii se așteaptă ca la țară elevii să nu fie preocupați de școală foarte mult, alții dimpotrivă spun că la țară nu sunt tentații foarte mari care să îi atragă spre alte direcții, astfel încât copiii se preocupă mai mult de învățătură. Unii spun că la țară copiii ar trebui să fie învățați cum să practice agricultura, agroturismul, alții sunt de părere că trebuie să le arătăm toate oportunitățile (de la agricultură până la robotică) astfel încât ei să aibă de unde să aleagă ce li se potrivește mai bine.
Să fii profesor la sat sau la oraș?
Unde simți că poți să ajuți mai bine copiii! Unde îți găsești rostul și locul, unde îți poti pune amprenta mai bine pe educația unui copil, pe dezvoltarea unei școli, a unei comunități, unde simți că poți schimba destine!
Privind în spate la reușitele pe care le-ați obținut pentru Liceul Tehnologic din Valea Doftanei, care ați spune că este cel mai important factor pentru progres? De ce la unele școli se poate și la altele nu?
Formarea unei comunități școlare în adevăratul sens al cuvântului, în care există comunicare, colaborare, încredere între toți factorii implicați: profesori, elevi, părinți, administrație locală. În care fiecare se implică, găsește oportunități și soluții pentru a realiza progresul, este preocupat de dezvoltarea personală și profesională și în același timp de asigurarea celor mai bune condiții pentru învățare.
Care ați spune că e cea mai mare neputință cu care vă confruntați ca director de școală într-o comună? Dar cel mai mare avantaj?
Cea mai mare neputință: absența unor institutii de cultură – muzee, teatre, cinema.
Cel mai mare avantaj: natura care ne oferă numeroase oportunități de relaxare, de explorare. Produsele bio, aerul curat.
Cum arată clubul de robotică acum că aveți și un laborator de robotică în școală? Cum au reacționat copiii când au văzut noile „jucării”?
Colaborarea cu Asciația Zi De Bine a fost o surpriză totală în sensul că la început am crezut că visez și acum când văd toate materialele în laborator, încă mi se pare că nu este adevărat și că totul este doar un vis. Totul a decurs foarte repede: undeva la începutul lui august am început discuțiile, ce am vrea să facem, ce activități avem noi în școală, a urmat o scurtă vizită a echipei Zi de Bine pe la mijlocul lunii, iar în septembrie eram deja pe site-ul www.zidebine.ro cu proiectul, iar oamenii de bine au început sponsorizările. Sincer, nu credeam că vom realiza toate aceste lucruri într-un timp atât de scurt pentru tot ce ne-am dorit! Mulțumim tuturor celor implicați, mulțumim sponsorilor și oamenilor de bine!
Laboratorul de robotică, într-un decor de „atingere divină” realizat prin pictura fetelor de la Pigmente, va găzdui activitățile clubului de programare CoderDojo și diverse activități la orele din programa școlară. Elevii sunt foarte încântați de călătoriile în locații exotice precum Dubai sau cele intergalactice realizate prin intermediul ochelarilor VR. De abia așteaptă să exploreze și celulele umane la orele de biologie sau să vadă reacțiile chimie la nivel molecular în cadrul orelor de chimie. Materialele din trusele LEGO deja au inceput să fie îmbinate și mașinuțele să se miște sub acțiunea motorașelor sau să fie oprite de diverși senzori. Elevii sunt foarte încântați, pauzele vin „să le strice călătoriile” sau „să le întrerupă construcțiile”!
Ce urmează pentru Liceul Tehnologic? Ce vom mai auzi de Bine despre voi?
Intenționăm să pregătim copiii ca să participe la concursuri de programare, de robotică. Să meargă în tabere de profil.
De asemenea ne vom orienta și spre alte domenii cum ar fi organizarea unei tabere de pictură pentru cei mai talențati elevi din școală, în parteneriat cu Asociația pentru Patrimoniul Regal Peleș, cu Pigmente, pentru care intenționăm să scriem un proiect și să obținem finanțare.
Ce ne-a învățat experiența pandemiei despre învățământul românesc? Putem ieși mai buni din asta?
Rezultatele la examenele naționale din acest an ale elevilor din liceul nostru ne-au arătat că pandemia nu ne-a influențat în mod negativ. Ne-am adaptat, am avut cunoștințele și resursele necesare astfel încât totul să decurgă bine.
Ne-au lipsit socializarea, interacțiunea fizică, proiectele și activitățile pe care le derulam în mod normal. Acum apreciem toate acestea mult mai mult pentru că am văzut ce înseamnă să fim constrânși să nu le avem!
