De la vis la realitate – Mic îndrumar pentru sceptici
Într-o zi, două Gabriele s-au întâlnit. S-au ascultat vorbind, s-au surprins visând cu ochii deschiși și s-au înțeles din priviri. Aveau să facă lucruri faine împreună!
Gabi Gocan, de la Dream Management, și Gabi Solomon, de la Fundația Comunitară Vâlcea, nu erau la prima aventură de transformat visuri în realitate când am intrat și noi pe fir. Experiența anterioară a fost și garanția noastră că „se poate”. Că împreună putem pune pe picioare un centru psihosomatic multifuncțional pentru copii cu dizabilități la Râmnicu Vâlcea. Nu într-un an de zile. Într-o lună!
Transformări miraculoase s-au întâmplat în locul unde Gabi G. și Gabi S. și-au petrecut zile fără cap și fără coadă. Zile de șantier, zile în atelierul de fiare și metale și în cel de lemn și MDF. Zile de negociat prețuri, asamblat scaune, montat canapele și trimis multe poze la București. Despre proiectul nostru puteți citi pe îndelete AICI. Despre ce a stat în spate și cum mai exact faci dintr-un vis o realitate le-am lăsat pe ele să povestească.
Trio-ul Dream Management, Fundația Comunitară Vâlcea și Asociația AVA stă la baza centrului psihosomatic multifuncțional pe care l-am amenajat la Vâlcea. Povestiți-ne puțin din istoria din spate. Cum s-au legat lucrurile?
G.G: Eu şi Gabi Solomon am fost colege la cursul de Dream Management. Eu am fost fascinată de ceea ce face Gabi pentru o lume mai bună şi mai dreaptă. Ea mi-a explicat pentru prima oară ce e o fundaţie comunitară. Ne-am conectat firesc, din această dorinţă a amândurora de a face lucruri, iar apoi, la prima ocazie am acţionat.
G.S: Un pic mai în spatele scenei de-atât – Mirela Oprea a fost printre oamenii care m-au ajutat să văd mai clar calea către înființarea Fundației Comunitare Vâlcea. Era în 2018 și ni se părea foarte greu să strângem din comunitate 25.000 $ pentru o idee, așa că Mirela mi-a explicat că nu e despre resurse, ele există, ci despre cât de mulți prieteni ai ideii / ai visului putem să găsim. Gabriela m-a fascinat când povestea la unul dintre cursuri despre Caravana Dream Management și apoi, când am văzut-o în acțiune la Augustin, la EduBuzz.
De ce un centru psihosomatic multifuncțional pentru copii cu dizabilități la Vâlcea? Care a fost nevoia și care a fost visul?
G.G: Sincer, eu cred că mai întâi a fost nevoia. Totul a pornit de la două mame care aveau copii cu altfel de abilităţi şi care, prin urmare, aveau nevoie de altfel de spaţii şi resurse pentru a-i creşte frumos, aşa cum merită toţi copiii. Nevoia ne-a fost foarte clară tuturor, apoi am început să adulmecăm visul de dincolo de nevoie. Ştii, la şcoala de Dream Management, noi punem o întrebare foarte simplă, dar foarte puternică. Şi anume: „Care este visul tău?”. Ok, asta e nevoia, dar care e visul? În cea mai frumoasă versiune posibilă, dacă resursele nu ar fi un obstacol, ce îţi poţi imagina tu ca fiind cel mai frumos lucru posibil. Totul începe de la această întrebare, care e pusă de mai multe ori şi în mai multe feluri. De foarte multe ori, gândul că pe lume există puţine resurse şi că ele vor ajunge cu greu la noi, ne împiedică să gândim liber din prima. De multe ori, noi, Dream Managerii, le spunem celor cu care lucrăm: „Ok, am înţeles, sunt multe obstacole. Acum crezi că acest lucru nu va fi posibil. Că oamenii nu te vor ajuta. Că bani nu vor fi. Dar hai să lăsăm acum deoparte aceste gânduri şi să clarificăm visul”. E ca şi cum oamenii ar avea nevoie să li se dea permisiunea de a evita gândul la obstacole. Iar din acel moment magic, când gândul la obstacole nu mai domină, se deschide un nou univers în care totul e posibil.
G.S: Din interacțiunile de până acum cu autoritățile, cu terapeuți specializați și cu mame de copii speciali, am înțeles că la Vâlcea nu poate fi vorba de integrare și incluziune școlară de calitate. Așa că asta e nevoia – să existe un loc în care terapeuți și mame de copii speciali să arate că se poate. Inițial, am zis că acest loc poate să arate oricum, că e importantă interacțiunea cu copiii speciali, cu mamele, cu copiii tipici. Apoi ne-am dat seama că visul e mai mare și că toată lumea e pregătită să îl urmărească. Ne-a impresionat forța și curajul de a începe al Alinei și Mariei. Au împrumutat bani ca să înceapă, au luat taurul de coarne și au început pe cont propriu un Centru Multifuncțional Psihosomatic. Sunt mame singure, au văzut multe și au pățit multe în anii de când se zbat pentru copiii lor, dar nu mai sunt la început și sunt convinse că pot să dea speranță altor mămici și altor copii.
Cum știi că un vis poate fi mai mult? Că un vis, dintre atâtea, „merită” sacrificiile și riscurile transformării lui în realitate?
G.G: E simplu. Te uiţi la om. Şi când lui i se luminează ochii şi apoi toată faţa şi apoi stă mai drept în faţa ta şi parcă e transportat puţin în altă dimensiune. Atunci ştii. Mulţi oameni vin la noi şi ne povestesc tot felul de visuri. Şi noi îi vedem că parcă li se lungesc mâinile când vorbesc despre el, sunt super serioşi, le cad colţurile gurii, li se apleacă umerii. Atunci noi ştim că mai e de lucru pentru a descoperi visul cel adevărat. Pentru că noi, de multe ori visăm dezirabil social, pentru că asta şi-ar fi dorit părinţii sau asta credem noi că vrea societatea de la noi. Dar când vedem lumina din ochi ştim că am prins visul, că suntem în prezenţa unei dorinţe autentice, care exprimă fibra cea mai profundă a omului. Şi atunci merită. Va merita pe deplin.
Ce faci dacă ai dat greș? Cum îți menții capacitatea creativă și curajul de a mai visa?
G.G: Noi avem o formulă după care ne ghidăm. O metodă, inspirată din evidenţe ştiinţifice cu privire la ceea ce funcţionează atunci când ai un vis, un obiectiv sau aspiraţie pe care vrei să îl / o realizezi. Din fericire, există o mulţime de cercetători care au făcut studii serioase pe tema asta, aşa că ştim ce funcţionează. Metoda noastră se numeşte COPIL. COPIL e un acronim în care fiecare literă înseamnă ceva. Pentru întrebarea aceasta sunt relevante două litere: P şi I. P vine de la paşi mici. Noi credem în puterea lucrurilor făcute prin paşi mici, pentru că atunci poţi să primeşti feedback aproape imediat de la „univers” şi astfel poţi să îţi ajustezi acţiunile, să nu faci greşeli enorme care să te coste o jumătate de suflet, astfel încât să nici nu mai ai curaj să visezi apoi. I vine de la Inimă Bună: prietenii visului tău, oamenii care te vor susţine şi te vor sfătui, care vor fi acolo când va fi mai greu, care îţi insuflă încredere în tine şi în visul tău şi care văd uneori mai clar decât tine pentru că au avantajul unei distanţe de siguranţă.
G.S: Sunt multe feluri de a da greș. De cele mai multe ori, după ce suntem dezamăgiți că n-a ieșit cum am vrut noi, ne uităm la ce putem învăța din acea greșeală sau nereușită. De exemplu, cu Gabriela și Cosmina am mai colaborat pentru un proiect, pentru un vis mare. N-a ieșit așa cum ne-am fi dorit noi, dar ne-a arătat ce putem face pentru ca viitorul proiect să aibă și mai multe șanse.
Are un vis nevoie de o comunitate în spate? Ce înseamnă de fapt când se vorbește despre „puterea comunității”?
G.G: Da, clar. Pentru noi, puterea comunităţii se referă la a-i ajuta pe cei din jur să găsească prietenii visului şi să acţioneze şi ei ca prieteni ai visului pentru alte persoane. Atenţie, de multe ori oamenii fac o confuzie între prietenii personali şi prietenii visului. Dar sunt două concepte distincte. Uneori prietenii noştri, soţul, părinţii, nu pot să fie prietenii visului, pentru că nu ştiu cum sau poate le e teamă de schimbările care ar putea să apară la tine dacă tu ai realiza acel vis. Şi asta e ok. Pentru că în lume sigur se vor găsi o mulţime de oameni care vor vrea să te ajute. Eu sunt un exemplu grăitor în acest sens: cu doar câteva luni în urmă eu nici măcar nu le cunoşteam pe fondatoarele AVA, dar iată că am putut să contribui semnificativ (sper eu) la realizarea visului lor. Eu am avut meritul de a dori să fiu prietena visului lor, iar ele au avut meritul de a mă accepta în acest rol.
G.S: La Fundația Comunitară Vâlcea antrenăm această putere a comunității de 4 ani încoace. Dacă nu am fi avut prieteni ai visului – mulți dintre ei oameni care nu ne cunoșteau – n-am fi putut înființa fundația. Și după înființare, tot ce facem se bazează pe comunitate, deoarece evenimentele pe care le organizăm depind de sponsori locali, de donatori locali, de alergători care aleg să susțină o anumită cauză. De exemplu, pentru Asociația AVA și orele de terapie pentru copii speciali, la ediția din 2021 a evenimentului Vâlcea Forest Run au fost implicați 6 ambasadori, aproximativ 100 de donatori și 90 de sportivi care au ales să sprijine cauza. S-au strâns astfel primii bani care le-au permis fetelor să viseze, dar mai important decât susținerea cu bani este votul de încredere. Dacă 200 de oameni din comunitate sunt dispuși să acorde încredere, atunci sigur merită să mergem mai departe.
Cum alege o Fundație Comunitară ce proiect să dezvolte în comunitate și ce va însemna acest centru pentru vâlceni?
G.S: În strategia noastră sunt câteva direcții și domenii pe care le urmărim. De exemplu educație, cultură, dezvoltarea comunității civile, consiliere filantropică. Noi dezvoltăm mecanisme (fonduri) care să sprijine proiectele, iar asociațiile sau grupurile de inițiativă care sunt specializate pe acest domeniu dezvoltă proiectele. Selecția proiectelor se face de către un juriu intern sau un juriu neutru, pe baza criteriilor de jurizare care țin de cele mai multe ori de relevanță, impact, sustenabilitate.
Acest centru va fi un exemplu minunat de „se poate” și un prim pas către proiecte și programe de incluziune. Într-unul dintre sondajele pe care le-am făcut în oraș referitor la ce investiții își doresc cetățenii orașului, investițiile care țineau de sprijin pentru persoanele vulnerabile (copii, tineri cu dizabilități, bătrâni) au fost puse pe ultimul loc. Ceea ce înseamnă că mai avem mult de lucru la capitolul empatie la nivel de comunitate. Și că exemplele și bunele practici sunt foarte importante.
În loc de final… 🙂
G.G: Aseară, când am plecat de la centru, Alina și Maria se acomodau într-un „acasă” al visului implinit. M-am trezit azi dimineață cu imaginea asta lor, așa cum le-am lăsat, stergând bucătăria și vorbind între ele, cu copiii lor zumzăind îmbujorați pe acolo. Le place TOT. Teo mângâie pereții și zâmbește. Vladimir, cu ochii lui albaștri-albaștri, mi-a aruncat o îmbrățișare pentru prima dată, de nu m-am văzut. Toate asta nu ar fi fost posibile fără sprijinul Zi de Bine, al sponsorilor și al tuturor colaboratorilor. Bucuria copiilor e neprețuită.
G.S: Fără implicarea Zi de Bine, Asociația AVA ar fi avut probabil nevoie de 3-5 ani ca să facă acest salt de calitate în ceea ce privește spațiul pe care îl oferă beneficiarilor pe care îi servește. De asemenea, prin implicarea Zi de Bine, proiectul a crescut de la ore de terapie oferite pentru 20 de beneficiari fără posibilități la 40 de beneficiari. Notorietatea proiectului este acum la nivel național, ceea ce a atras susținători din toată țara și multă atenție la nivel local. Pe scurt, proiectul a crescut într-o lună cât ar fi crescut în 5 ani.
