„Trebuia să fiu protejată” – Povestea fetei cu ochii turcoaz
Mama a părăsit-o de mică. Nu a căutat-o niciodată şi nici nu are de gând. „Nu o pot ierta, o pot doar uita”, ne-a spus, rugându-ne să nu-i mai amintim de ea. Despre tata, în schimb, ar putea vorbi mult. Un om bolnav, care a făcut eforturi mari să o crească.
Mai are trei fraţi şi o soră, dar ei au rămas la un centru de plasament. Pe ea, la 10 ani, tata a luat-o de acolo. Nu ştie de ce, dintre toţi, ea a fost „aleasa”, nu l-a întrebat niciodată. S-a mulţumit cu faptul că, deşi a trăit în sărăcie, a fost iubită. Doar că după ce a revenit în grija tatălui, nu a mai făcut carte. Muncea cu ziua pe unde apuca. Ultima dată, minoră fiind, a lucrat ilegal la un restaurant. Strângea de pe mese. Aşa că în zile cu noroc, pleca spre casă cu o sacoşă plină cu resturi de mâncare.
La muncă, o colegă, ospătăriţă, o tot trăgea de limbă: cine e, unde stă, cine o ocroteşte? Părea că vrea să-i fie prietenă. A acceptat să-i povestească una-alta, mai ales că erau lucruri pe care nu le putea discuta cu tata. Într-o seară, după ce şi-au încheiat tura, fata aceea a invitat-o la o petrecere. Mari nu prea voia să meargă. S-a gândit că nu are ce căuta într-o casă în care nu cunoaşte pe nimeni. Dar, la insistenţele colegei, a acceptat. Au ajuns la adresă. Au trecut pragul şi a început calvarul. Mari s-a trezit în mijlocul unui clan condus de un bărbat, poreclit Comisarul. Fata a fost închisă într-o cameră. Aşa-zisa prietenă a dispărut, Mari nu a mai văzut-o de atunci niciodată, iar şeful grupării i-a spus că de acum încolo este proprietatea lui, pentru că a plătit pentru ea bani grei. Fata nu înţelegea ce i se întâmplă, bătea în uşă cu pumnii şi picioarele, strigând că vrea la tata! Şi, pentru că „nu era cuminte” a fost bătută, crunt. Apoi, i s-a adus un telefon şi sub ameninţarea pistolului, i s-a spus să-l sune pe tata şi să-l anunţe că s-a măritat.
A doua zi i-a fost adus şi primul client. Bineînţeles, a încercat să-i spună că e sechestrată şi obligată să se se prostitueze. Dar individul a pârât-o pe loc şi Mari a fost bătută din nou. Mai mult, patru zile nu a primit nimic de mâncare, nici măcar o coajă de pâine.
Douăzeci! Acesta a fost numărul de clienţi pe care Mari trebuia să-i „servească” zilnic. Dar tot nu a scăpat de foame şi de bătaie. Motivul? Nu zâmbea! Concubina Comisarului a încercat să-i ascundă tristeţea, îmbrăcând-o provocător, aplicându-i un machiaj strident şi punându-i pe cap o perucă. Degeaba însă. Se simţea de la o poştă că e un rol, pe care Mari e forţată să-l joace. Au înţeles asta şi unii clienţi, dar i-au spus că pot să o ajute „venind mai des la ea”…
Mai întâi, membrii reţelei îi aduceau bărbaţi la cameră. Apoi, pentru a-i ademeni, au pus-o să stea în faţa porţii. Fata e incredibil de frumoasă. Are cei mai frumoşi ochi din lume… mari, turcoaz. Interlopii au riscat atunci când au scos-o la stradă, mizând pe un câştig mai mare! Până la urmă, cineva din cunoştinţele ei a trecut pe acolo, a recunoscut-o şi a anunţat poliţia. Poliţiştii au luat-o la secţie, au amendat-o pentru prostituţie (deşi era minoră) şi au dus-o la „Pinocchio”, centrul în care sunt internați minorii care săvârșesc fapte prevăzute de legea penală (inclusiv, fapte de prostituţie).
Interlopii au venit după Mari în aceeaşi noapte. Au aflat, probabil, chiar de la poliţişti unde se află. I-au spus paznicului că sunt rude. Acesta nu i-a legitimat, ci a chemat supraveghetorul la discuţii cu traficanţii, iar apoi cei doi angajaţi au încercat să o convingă pe Mari să plece cu cei de care credea că a scăpat. Fata a refuzat categoric. În aceeaşi noapte, povesteşte Mari, supraveghetorul a dus-o în antecamera biroului directoarei şi a obligat-o să-i facă sex oral, ameninţând-o că, dacă refuză, o va duce chiar el înapoi. „S-a folosit de frica mea”, ne-a mărturisit Mari, repetând obsesiv: „Trebuia să fiu protejată! Trebuia să fiu protejată! Trebuia să fiu protejată! Am crezut că sunt salvată! Nu credeam că ies dintr-o teroare şi intru în alta! Credeam că acolo o să fiu protejată!”
Din fericire, a doua zi, Mari a reuşit să îşi sune tatăl şi să-i spună totul. Datorită lui, fata a fost transferată la un alt centru, unde a fost şi audiată. Aşa a început ancheta, în urma căreia membrii clanului (3 femei şi 4 bărbaţi) au fost arestaţi. Alte şapte victime minore ale reţelei au fost descoperite şi salvate atunci.
Din raportul de evaluare psihologică a rezultat că Mari suferă de stres posttraumatic, precum și anxietate socială, ca urmare a unui stresor extrem, respectiv vătămarea şi amenințarea integrității corporale a propriei persoane. De altfel, fata ne-a spus că, în timpul audierilor, a fost nevoită să îşi retrăiască drama. Aşa că a izbucnit în plâns de mai multe ori, iar la un moment dat s-a blocat şi nu a mai putut scoate o vorbă… Nu s-a constituit parte civilă în dosar, în ciuda faptului că ar fi beneficiat de o despăgubire considerabilă. Avea nevoie de acei bani, pentru că, din cauza şocului trăit atunci, tatăl ei suferise un atac cerebral şi orbise. „Dar nu am mai vrut să vorbesc despre ceea ce mi s-a întâmplat… Mi-a fost teamă să merg în instanţă şi să mă întâlnesc iar cu cei care mi-au făcut asta. Am vrut să uit. Nu am reuşit. Recunosc, nici acum nu pot vorbi cu bărbaţi. Îmi e teamă şi de un simplu salut venit din partea cuiva de sex masculin. Nu ştiu dacă o să am vreodată o viaţă normală”.
