Natalia și Adi sau Cum se fabrică miracole românești
Natalia Ghinghină și Adrian Secal sunt geniile visătoare din spatele proiectului EduBuzz! La doar doi ani după ce au ajuns în Augustin ca profi Teach for Romania, visurile celor mici au prins ecouri nebănuite în sufletele celor doi profi care au pus la cale un plan în premieră pentru România!
Noi îi ajutăm să îl ducă la capăt și printre picături îi descoasem să vedem ce stă în spatele dedicării creative pe care o au față de comunitatea din Augustin.
Statutul de prof Teach for Romania spune deja multe despre voi doi, dar din experiență știm că orice prof Teach a fost/făcut altceva înainte. Voi ce făceați înainte de Teach?
Natalia: În 2010 am început să lucrez cu adulți în situații vulnerabile (șomaj, fără adăpost, încarcerare). Semințele au fost plantate în timpul studenției, pe când participam la seminarii și schimburi de experiență pe teme precum discriminare, incluziune, marginalizare etc. După o experiență proprie ca imigrant în Suedia, m-a interesat din ce în ce mai mult ceea ce se numește sustenabilitate socială. Mai multe piese de puzzle puse cap la cap m-au condus către educație.
Adrian: Eu sunt asistent social de profesie – asistență socială comunitară, îngrijire persoane vârstnice, îngrijiri paleative pentru copii. În 2009 m-am mutat în București, unde am lucrat în domeniul finanțărilor pentru ONG-uri, iar între timp am început să lucrez în domeniul dezvoltării comunitare. Am descoperit și domeniul economiei sociale și al antreprenoriatului social, fiind implicat în diferite inițiative în această zonă. În 2018 m-am hotărât să intru în programul Teach for Romania, cu scopul de a afla de la firul ierbii despre problemele din rural, mai ales din perspectiva educației. Ah, și am fost cercetaș din 1992 până cel puțin în 2012, cu ceva implicare și apoi. Și îmi doresc ca și copiii din Augustin să fie cercetași. 😀
Cum ați ajuns tocmai în Augustin? Știați locul înainte de a fi repartizați acolo?
Natalia: Imposibil de știut exact unde mergem. Eu și mulți alți colegi Teach ne încadrăm în categoria candidaților cu studii din alte domenii decât cele corespunzătoare pentru un post de titular sau calificat. Așa că alegem posturi ultimii, cu maxim câteva zile înainte de prima zi de școală. Eu mi-am dorit județul Brașov pentru că exista deja o comunitate Teach foarte implicată aici. În Brașov am vizat Augustinul după ce Adrian, invitat la un eveniment din cadrul academiei de vară a generației mele (G6), alături de alți colegi din generația lui (G5) și cele anterioare, a făcut super reclamă comunității și școlii, cu poze, PowerPoint și toate cele. 🙂 Recrutare ca la carte!
Adrian: Când am ales să intru în program îmi doream să merg într-o comunitate în care să rămân pentru mai mult timp, inclusiv să mă mut acolo. De Augustin am aflat de la niște prieteni din Brașov care fuseseră pe acolo și o cunoșteau pe directoarea de la școală. Ei mi-au povestit cum e pe acolo, ce au văzut și ce nevoi ar fi pe partea de educație. Am fost și într-o vizită la școală cu câteva zile înainte de examenul de suplinitor. Mi-am dat seama că mai trecusem de două ori prin zonă, o dată când am fost într-o drumeție la Cheile Vârghișului și a doua oară când am ținut un curs la Baraolt. Și, cum mi-a plăcut zona am decis să merg acolo.
Cum decurge o zi obișnuită la școală pentru voi? Cât timp durează naveta și câte ore dormiți pe noapte?
Natalia: Definește ”zi obișnuită”. :)) Contextul s-a schimbat foarte mult. Anul trecut eram învățătoare de la 8:00 la 11:30, împărțeam sala cu Adrian care intra cu elevii de clasa a II-a imediat ce terminam noi și 3 zile pe săptămână țineam suplimentar câteva ore la gimnaziu. Alergam amândoi în ”școala mare” minim 8:00-15:00. Anul acesta zilele arată altfel, acum am doar ore ca profesor, majoritatea la gimnaziu, inclusiv dirigenție la clasa la care am fost învățătoare și doar 2 ore la primar, în „școala mică”. Naveta a fost și este în continuare foarte ușoară comparativ cu alți colegi pentru că am ales chirie în orășelul Baraolt, județul Covasna, la câțiva kilometri de Augustin. Am făcut destul naveta în viața mea de până acum.
Adrian: Eu nu mai sunt în școală, însă în primul an făceam naveta din Brașov, fie cu trenul, fie cu mașina. Mă trezeam de obicei în jur de ora 5 și apucam să dorm cam 6 – 7 ore. Nu știam, însă, niciodată când ajungeam acasă – câteodată la 13.00, câteodată la 17.00 și de câteva ori și la 20 sau chiar 21. Aveam atât clasa I la care eram învățător, cât și ore de informatică și de matematică la a 5-a, cu program de dimineață. În al doilea an, după ce m-am mutat în Baraolt, naveta a devenit ca o scurtă plimbare. Am continuat cu clasa la care am predat cu un an înainte, plus ore de chimie. De obicei plecam dimineața pe la ora 8 fără puțin de acasă și ne întorceam după ora 15.30 – 16.00.
Descrieți școala românească în 3 cuvinte.
Natalia: Cantitate, nu calitate.
Adrian: Inegalitate, birocrație, ne-adaptare.
Descrieți școala din Augustin în 3 cuvinte.
Natalia: Omul sfințește locul.
Adrian: Cum a spus Natalia.
Sunt profi Teach care nu rezistă mai mult de 2 ani să fie martori la sărăcia și traumele prin care trec copiii din comunitățile rurale și care îi afectează și pe ei până la urmă. Voi cum de ați rămas în Augustin?
Natalia: De peste 10 ani sunt martoră a sărăciei și traumelor prin care trec oamenii mari care au fost cândva copii. Spuneam că am lucrat la Forțele de muncă, la un centru al Armatei Salvării, la două penitenciare printre care unul pentru condamnări legate de violență domestică. Perioada copilăriei reiese a fi o pârghie, așa că pentru mine a fi martoră la ce trăiesc elevii mei înseamnă că mi se oferă ocazia să modific traiectoria. E trist, e groaznic de trist, dar dacă mă uit la viziune, nu la starea zilei de azi, găsesc energie.
Adrian: La finalul anului 1 de Teach am vrut să renunț. Fix din aceleași motive, la care se adăuga și o lipsa de autonomie din cauza programului. Am rămas pentru că m-am adus aminte și mi-am asumat motivele pentru ce am intrat în program – să cunosc și să experimentez realitatea rurală, mai ales din punct de vedere al educației. Am rămas pentru copii, pentru zonă și pentru mine. Știu că aici pot și să lucrez la firul ierbii, și să îmi pun la bătaie toată experiența și toate cunoștințele acumulate pe parcursul vieții. Mi-a plăcut o vorbă spusă de dl Vârciu, medicul ce ne oferă terenul pentru EduBuzz: e nevoie ca insulele de normalitate să crească și să se unească. Și cred că putem contribui la asta – să dezvoltăm o insulă de normalitate pentru copiii din Augustin și să fim, astfel, parte din schimbarea socială la care visăm.
Cine va urca în EduBuzz și ce va învăța acolo?
Natalia: Toți copiii din sat! Copiii care merg la școală vor putea consolida ceea ce li se predă sau doar folosi spațiul pentru a-și face temele. Cei care au abandonat școala sau simt că au de recuperat diverse noțiuni de literație vor putea face asta împreună cu noi, cu voluntari sau cu colegi. Pentru toți copiii vrem să creăm cadrul pentru activități complementare școlii – ateliere de fotografie, actorie, dans, canto, sport. Dotăm autobuzul și cu un cuptor pentru ateliere de gătit, de nutriție, de mâncare sănătoasă și ne dorim să organizăm și întâlniri între părinți și experți pe educație financiară, parenting, antreprenoriat, sănătate etc.
Adrian: Copii și tineri, dar și părinți și bunici (mai rar, într-adevăr ). Vor găsi un ideal de normalitate de secol 21, un loc unde pot să viseze. Și vom face activități cu ei care să îi ajute să își trăiască visurile lor.
Avem autobuz!
