Drumul spre normalitate trece pe la Zi de Bine
„Bună ziua, Mel! În primul rând încep prin a-i mulțumi lui Dumnezeu că m-a adus aici, unde am întâlnit oameni în adevăratul sens al cuvântului și am putut depăși momentele grele din viața mea. Voiam să vă arăt ce am făcut cu bănuții.”
Asta nu a fost prima dată când Cristina ne-a scris. Prima dată, Cristina ne-a scris multe, multe rânduri în care își cerea scuze că deranjează și că îndrăznește. Și-a luat inima-n dinți să ceară ajutor, pentru prima dată în viața ei grea… Era decembrie 2021, luna celor #31deZiledeBine, luna în care am strâns bani și am ajutat 31 de familii cu probleme sociale sau medicale să aibă sărbători de iarnă un strop mai ușoare.
Familia Cristinei a fost familia cu numărul 28. Ne-a scris prima oară cu rușine că e într-o situație așa de grea, cu teamă că n-o să fie auzită și că o să-și piardă speranța, iar cu rușine că e într-o situație în care, fără ajutor, simte că de data asta n-o mai scoate la capăt.
Pe scurt, despre Cristina: mamă a doi copii, soție a unui soț bolnav grav, într-o situație financiară cum nu vreți să vă imaginați. Locuiesc în casa tatălui ei, se încălzesc la soba cu lemne pentru care nu-s lemne mereu, sub un acoperiș prin care mai plouă, așa că toți s-au refugiat într-o singură cameră. De 8 ani de când locuiesc în acea casă, cum au reușit să pună un bănuț de-o parte, cum au reparat ce era urgent, dar urgent rău de reparat.
„Ne-am străduit din răsputeri să eliminăm riscul de îmbolnăvire a copiilor: am construit soba, am consolidat niște pereți, am săpat puț, am pus ușă si geamuri termopan.” Mai au în plan să mai sape în curte un WC mai acătării, tot ca să fie mai sigur pentru copii…”
Mama aceasta e unicul întreținător al unei familii de patru persoane. Pune mâncare pe masă. Plătește toate cele de plătit. Cumpără medicamentele pentru soț. Ce mai rămâne? Mai mereu, rămâne disperarea. De Crăciun, s-a mai dus din amar mulțumită vouă. Iar acum, Cristina ne-a scris din nou. Să ne mulțumească! Și să ne arate cu poze și toate cele ce a reușit să facă cu banii pe care i-a primit de la noi. De la voi!
„Voiam să vă arăt ce am făcut cu bănuții.
În primul rând, am făcut puțul la 14 m adâncime, la a doua pânză freatică. Puțul a costat 1.100 lei, pentru că au fost impresionați de povestea noastră și de fericirea copiilor că vor avea apă (practic săpatul puțului costa 1.700 de lei) și că nu mai stăm ca în evul mediu cu bidoanele de apă cărate de la vecini. Tot echipa respectivă a săpat un șant de 16 m lungime și 1 m adâncime pentru a ne lega de canalizarea vărului meu. De restul de bani am cumpărat alte țevi de canalizare și așa am adus canalizarea în fața ușii. Țeava de apă ne-a donat-o unul din băieți.
Acum visul și dorința de a avea apă în casă se apropie de adevăr, e la ușă visul pentru că doar de atât ne-au ajuns banii.
În viitorul apropiat, când vom mai putea, vom înainta cu apa și chiuveta în bucătărie, să ușurez viața și necesitățile copiilor. Asta când o vrea Dumnezeu.
Am atașat niște poze, să vedeți lucrarea în desfășurare!
Vă mulțumim foarte mult!
