Ateliere de dor
Mesajele de mai jos au fost scrise de copiii din Corlățel la finalul a 5 luni de ateliere de educație culturală, organizate în parteneriat cu Asociația Lume Bună, care au avut ca scop direct identificarea și asumarea a tot ceea ce face Corlățel să fie Corlățel și pe corlățeni să fie corlățeni, fie ei și plecați în străinătate.
„Acest sat este foarte important pentru noi. Sper că și pentru voi. Aveți grijă de el.”
„Aveți grijă de locurile minunate din sat, precum am avut și noi.”
„Dragi săteni, aș vrea să vă spun să păstrați istoria vie a acestui sat, precum o păstrăm și noi.”
„Prețuiți fiecare copac, fiecare plantă, fiecare om. Acest sat are o istorie frumoasă și interesantă.”
„Păstrați tradițiile și datinile transmițându-le mai departe. Încercați să nu poluați mediul. Și aveți grijă, noaptea ies șacalii.”
„Fiți aproape de cei dragi, să nu-i părăsiți niciodată.”
„Am crescut în acest sat și mă reîntorc în el. Aveți grijă de el pentru că are frumuseți pe care încă nu le-ați descoperit.”
„Acest sat este casa noastră, sper să vă placă, simțiți-vă ca acasă când ne vizitați și sper să îl păstrați curat.”
Prin ateliere de arhitectură, fotografie, patrimoniu și scriere creativă, organizate de ong-ul partener de luna aceasta, Asociația Lume Bună, i-am ajutat pe copii să exploreze și să conștientizeze de ce „nicăieri nu e ca Acasă” și ce face Acasă al lor să fie deosebit.
Am vorbit mult despre familie, despre părinți și bunici, am căutat printre cele mai vechi poze și am văzut cum sunt înrudite familiile din sat, am făcut poze la cele mai vechi și mai de preț obiecte, am discutat despre obiceiuri locale și am stat de vorbă cu bătrânii satului. Apoi, am luat la pas satul cu carnetul în mână. Am identificat reperele locale prin comparație cu cele din alte regiuni, am discutat despre ce merită păstrat din sat și ne-am oprit să desenăm: fântâna din curtea școlii, casa cu pridvor trilobat și stea în 8 colțuri, câteva case cu streșini vechi, un pătul. Înapoi în clasă, am realizat macheta traseului de vizitare a satului care include specificul local și cele 10 discuri ale dorurilor identificate, amplasate în sat.
Toți copiii au devenit foarte conștienți de importanța patrimoniului, de care leagă cuvinte ca memorie, istorie, acasă, și de nevoia conservării lui. „Patrimoniul este o comunitate de oameni care caută lucruri nevăzute” e cum ar explica o fetiță, Andreea, ce e cu patrimoniul ăsta, un cuvânt atât de greu, nu? Superb! De scris pe un tricou, la vară. 🙂
Rugați să lase un mesaj pentru oamenii din viitor care vor sta în Corlățel, copiii au scris mesajele de mai sus. Toate mesajele vor fi reunite pe 20 iunie, de Ziua Satului Corlățel, când vom inaugura traseul celor #100DeDoruri, vor fi puse într-o sticlă și îngropate pentru a fi descoperite de oamenii viitorului.