BertaLand, un tărâm care împletește visuri cu nevoi
De unde a plecat povestea BertaLand și care e cea mai mare reușită cu care vă mândriți?
BertaLand este visul meu (Laura), de mică – centru pentru seniori și animale, mai exact! Între timp, intrând în contact des cu copii (mai ales cei bolnavi sau instituționalizați) am realizat că este nevoie de sprijin și pe acest segment. Iar treptat, citind mult pe acest subiect, am realizat că cele trei categorii se pot contopi foarte frumos, și mai ales foarte terapeutic! Numele asociației este de fapt numele tatălui meu, Torok Bertalan care ne este alături din Cer – nume la care am adăugat un „D” de la „Dreamer” (pe cartea mea de vizită scrie „Professional Dreamer”) și astfel s-a născut acest LAND al lucrurilor frumoase, făcute de dragul binelui. De departe, fiind la început de drum, cea mai mare reușită este acest proiect minunat, derulat împreună cu Asociația Zi de Bine – 200 de beneficiari, tone de alimente și produse menite să facă bunicilor Sărbătorile mai frumoase și un munte de emoții!
BertaLand este o organizație tânără, dar cu o activitate deosebită pentru comunitatea locală. Care sunt problemele principale pe care încercați să le rezolvați?
În această etapă în care ne aflăm acum, încercăm să construim încredere și interes în jurul numelui BertaLand, prin participarea la unele acțiuni precum #PernaCuTihnă. Avem bătrâni abandonați în spitale sau care trăiesc singuri, bolnavi, săraci și /sau izolați, avem mame singure care nu pot să lucreze pentru că nu își permit un after school (cerc vicios), avem copii în centre care nu interacționează prea mult cu persoane din afara sistemului, avem animale abuzate și abandonate și prea puține centre pentru ele. BertaLand își dorește să creeze un centru, și o comunitate în jurul acestui centru, care să ajungă la aceste categorii și să le îmbunătățească calitatea vieții asigurarea unui spațiu sigur, atractiv și activ prin organizarea unor activități de socializare, de mișcare și de creație pentru categoriile vizate. Locația centrului va fi stabilită îndată ce vom avea destule fonduri pentru demararea construcției – cel mai probabil va fi într-o localitate din zona județului Brașov, unde sperăm să contribuim și la calitatea vieții acelei comunități prin locurile de muncă și oportunitățile oferite de centru.
Cele mai multe ONG-uri aleg una sau alta, ori copii abandonați, ori bătrâni abandonați, ori animale abandonate. Astfel că abordarea voastră este rară chiar și printre ONG-urile care să zicem că „ocupă” același sector. Care sunt beneficiile unice ale acestei abordări integrative?
Scopul BertaLand este de a ajuta la integrarea socială și de a îmbunătați calitatea vieții celor trei categorii vizate: seniori, copii, animale. Prezența copiilor și a animalelor în viața seniorilor le dă un sentiment de apartenență, îi face să se simtă utili și le furnizează un motiv de a se ridica din pat și de a se mișca mai mult (cele mai multe aziluri de bătrâni din România au un program foarte redus de interacțiune și mișcare, majoritatea rezidenților stau în pat 75% din timpul petrecut acolo). Prezența seniorilor și a animalelor în viața copiilor le construiește organic empatia și îi ajută să se dezvolte frumos din punct de afectiv, în timp ce diferitele straturi sociale prezente în centru și la activitățile pe care le vom desfășura (când va fi sigur să facem asta!) îi ajută să înțeleagă și să accepte noțiunile de incluziune socială și de respectare a valorilor umane, indiferent de mediul din care provin ele. Prezența seniorilor și a copiilor în viața animalelor le dă încredere că pot fi iubite, nu doar abandonate și maltratate, și le pregătește pentru un eventual viitor cămin.
Ce putem face mai mult și mai bine pentru bătrânii din comunitățile rurale, pe termen lung, noi toți, ca oameni de rând?
Și în mediul rural dar și în mediul urban este important să NE INCLUDEM bunicii în activități. Mentalitatea Europei de Est este că, după o vârstă, nu mai ești de folos societății – stai cuminte acasă și aștepți sfârșitul. Din păcate, această mentalitate este cauzată și de veniturile mici ale categoriei de vârstă despre care discutăm. Dar în alte zone din lume, pensionarea este momentul de a descoperi lumea, de a călători – de a face lucrurile pe care nu le-ai făcut pentru că ai fost ocupat cu un jpb, cu întemeierea unui familii, etc. E important să ne luăm bunicii la teatru, la film, la cofetărie, la plimbare! E important să petreacă timp atât cu cei de vârsta lor, cât și cu tineri și foarte tineri. Totodată, e foarte important să organizăm activități specifice vârstei – sunt foarte puține centre pentru seniori care fac seri dansante, seri de jocuri, etc.
Comunitățile rurale sunt și mai afectate din acest punct de vedere, așadar singurătatea e la ea acasă în sufletul acestor bunici. Cum putem ajuta? Vizitându-ne bunicii și străbunicii. Mai des. Vizitând mătușile și unchii care nu au nepoți să vadă de ei! Participând la acțiuni de încurajare a meșteșugăritului tradițional al bunicilor, sprijinindu-i material și achiziționând ce știu și pot ei să facă: brânzeturi, șosete de lână, porturi populare, gemuri și câte și mai câte. Și poate cel mai important e să îi VEDEM, să îi ASCULTĂM cu adevărat când ne vorbesc – chiar dacă suntem pe drum, cu treabă și avem altele pe cap – bunicii noștri sunt nevorbiți, și măcar atât putem facem pentru ei – să îi lăsăm să își depene povestea, să nu plece cu ea nespusă.
