Gândește-te că e o seară de început de decembrie, rece și cețoasă. Frigul îți pătrunde prin oase. Strângi mai tare haina pe tine și grăbești pasul. Cerul e plin de stele – semn că la noapte va fi ger năpraznic, cum se zice din bătrâni. Te gândești la bunicii care te înveleau de noapte bună cu povești, la lumina lemnului ce trosnea pe foc. Pentru mulți dintre noi, asta însemna acasă: o casă cu pridvor sau tindă, cu tufe de trandafiri, un Grivei și miros de cald în sobă. Timpul a trecut peste noi și totul s-a schimbat. Ce a rămas, însă, sunt bunicii, care așteaptă cuminți an de an un semn că – pentru cineva din lumea asta mare – ei mai există încă.
În luna decembrie, împreună cu Asociația SufletEȘTI, am curățat coșurile de fum și am pornit să ducem provizii de lemne și de-ale gurii acasă la 31 de bunici din satele uitate de lume de lângă Onești, din județul Bacău. Dar… cum socoteala de acasă nu s-a (mai) potrivit cu cea din târgul Moldovei, am ajuns până la finalul lunii la 50 de sobe și de bunici în total. Mulțumim celor peste 300 de Oameni care au donat pentru acest proiect și ne-au ajutat să ne mărim „operațiunea”!
Unde-s mulți, BINELE crește
Împreună cu Mihai Zarzu, om de fapte bune și fondatorul Asociației SufletEȘTI din Onești, și cu ajutorul unei echipe de coșari adevărați, am curățat coșurile sobelor din 31 de case din satele Dumbrava, Brătești, Mănăstirea Cașin, Deleni, Capătu, Bârsănești și Poiana Sărată, pentru ca bunicii să ne fie în siguranță. Am luat la verificat și reparat sobe, schimbat burlane, dus ustensile de aprins focul mai iute, împreună cu Daniel Popa (Popică Coșar) și colegul său, Romică, oameni cu inimă mare, foști pompieri, trecuți acum pe baricada de prevenție. Apoi Mihai și prietenii lui voluntari au dus la fiecare căruțe de lemne, direct în poartă sau cărate cu brațul, în locuri unde nu era decât o potecă de-un om. Lemne pe care le-au stivuit frumos în curtea bunicilor, nici aproape, nici departe de casă, să mai iasă un pic la aer și la un pas în plus.
Dar cu ajutorul vostru am mai adăugat bunici pe lista noastră de BINE și am ajuns în total în 50 de case, unde ne-au deschis ușa -și inima- bunici singuri și foarte singuri, dar dornici de-o vorbă cu altcineva decât câinele sau pisica din dotare.
La fața locului situația a arătat așa, mulțumită gesturilor voastre de BINE:
- 31 de bunici în satele de lângă Onești – și toți l-au adoptat ca nepot pe Mihai de la SufletEȘTI.
- 19 bunici preluați de Caty Roos de la Asociația Eltera și de Gheorghe Lăcătușu de la Tg. Ocna. Ce oameni și ce povești duc și ei în spate!
„E prima dată când primim lemne. Unii oameni au plâns când au văzut lemnele”, ne-a mărturisit Gheorghe, bucuros că poate ajuta încă un pic în plus și iarna aceasta, pentru că la Tg. Ocna unii oameni dorm în barăci improvizate, chiar dincolo de calea ferată.
„Intrați la căldură…”
„Mergând mereu să duc alimente, nu mi-am dat seama cât de importante sunt lemnele. Unii bunici mi-au spus: <<flămând mai pot adormi, dar în frig nu, că mi-e frică să nu îngheț>>”
– Mihai, SufletEȘTI.
Mihai Zarzu a fondat Asociația SufletEȘTI acum doi ani de zile, în plină pandemie. Venise acasă din Anglia, la început de martie, să aducă mărțișoare mamei și surorii lui. Aeroporturile s-au închis și atunci s-a uitat în jur și s-a dus să ajute unde a fost nevoie: în spitale cu cele necesare în acele zile de panică, apoi a adunat ghiozdane pentru copii, a găsit burse pentru ca cei mici să poată merge la școală. Și câte și mai câte! Anul trecut s-a pornit să curețe și să asigure coșurile din satele de lângă Onești, unde locuiesc oameni în vârstă, ajunși de neputință și singurătate. Anul acesta ne-am unit puterile și le umplem și cerdacul de lemne, atât cât trebuie ca să îmblânzim această iarnă zgribulită.
Tare ne-am bucurat când i-am regăsit sănătoși în casa acum caldă, când am mers să le ducem câte ceva de pus pe masă în lunile grele de iarnă. Și câte ceva de pus peste haina din casă, atunci când ies pe-afară. Plus un mic radio și o lanternă, tare de folos căci nu e mereu curent. Și-o păturică-n plus de pus pe oasele greu încercate de frig și de vremuri.
Am sărit de la povești, la emoții și lacrimi și înapoi, iar cel mai des ne-am auzit urări de BINE, cum ne-a zis tanti Agurița din Poiana Sărată: „Dumnezeu să vă dea sănătate. Să vă ajute Dumnezeu, încotro ați apuca cu fața”.
Rețele de croșetat BINELE
Cea mai tare rețea de BINE este chiar noi la Centrul Comunitar ZI de Bine. A apărut când am dat sfară-n cartier că avem nevoie de mâini dibace la tricotat și înfrumusețat păturile pentru bunicii pe care i-am adoptat în decembrie.
Așadar, preț de trei sâmbete, doamnele minunate din rețeaua de BINE s-au întâlnit, sfătuit, au dat din andrele și croșete, ne-au desfătat cu gogoși și povești din tinerețe. Și, cum nu era de ajuns, înainte de plecarea noastră către bunici, au apărut cu alte daruri pentru ei la care lucraseră de zor acasă, fix ca Moș Crăciun: căciuli și șosete groase să le țină bine de cald pe timpul hapsân.
„Datorită colaborării cu Asociația Zi de Bine am reușit să facem o acțiune mare, am reușit să aducem oameni noi care să ne ajute oamenii de acasă. Această colaborare, pe lângă ajutorul dat acestor bătrâni, reprezintă pentru mine o onoare și o responsabilitate mare, am învățat foarte multe lucruri cu această ocazie”
– Mihai Zarzu, fondator SufletEȘTI.
Foto: Ioana Rusu
Sebastian Zabulică: Cu ce rămâi când îți pierzi vederea în doar 2 săptămâni
Copilul obez la români – perspectiva medicului
Citește despre celelalte proiecte Zi de Bine și vezi cum poți contribui și tu.
