Casa voastră a devenit casa noastră. Vă mulțumesc pentru atmosfera pe care ați creat-o în jurul nostru. N-am mai simțit și întâlnit nicăieri altundeva așa ceva. Pentru că acesta e locul către care atât adulții, cât și copiii aleargă. E locul unde îți dorești să te întorci mereu. Vă mulțumesc că existați. Vă iubesc!
Așa ne scria Sasza, una dintre mamele ucrainene, la un an de când își deschisese Centrul Comunitar Zi de BINE ușile.
Casa noastră a devenit casa lor de prin luna lui aprilie 2022. Când după câteva săptămâni de lucru zi și noapte, centrul a deschis ușa larg pentru mame cu prunci, fugiți din calea războiului. Îi vedeam cum vin, cu copii de mână și câte-o pisică sau un câine, tot ce aveau mai drag de acasă. Închizând în urmă o ușă. Cea a casei lor.
Aveau nevoie aici de o ușă care să se deschidă pentru ei. Noi asta am făcut și asta facem de aproape 2 ani.
Cu unele ne-am cunoscut din primele zile, iar cu altele pe parcurs, pe măsură ce se ducea vorba că există în București un loc în care se pot aduna de pe unde le împrăștiase războiul într-un oraș necunoscut. Că există un loc în care se pot regăsi, unde pot fi ascultate, înțelese și ajutate, unde pot învăța română și engleză, unde pot găsi un job, unde își pot aduce copiii la joacă sau la filme, sau la șah…. Ba chiar un loc unde pot pune la cale un eveniment în inima orașului.
Așa cum a făcut Maria și gașca de ucraineni de Ziua Independenței Ucrainei. Un flashmob i-au zis ei, dar a fost muult mai mult decât atât – o celebrare a lui Împreună. Lanțul ăla uman ca un dans în mijlocul orașului, în care s-au prins niște sute de oameni, români și ucraineni, a fost cu de toate: cu speranță, cu bucurie, cu bine.
Dar câte și mai câte n-am făcut noi în acești 2 ani în centrul nostru mic, dar cald. Unde s-au perindat cel puțin vreo 4.000 de beneficiari. Adică au ajuns, măcar o dată, la un atelier ori eveniment.
Dintre care 500 ne deschid ușa săptămână de săptămână. De aici și cele peste 5.400 de ore de activități: engleză, română, terapie, art-terapie, dansuri, yoga, fitness, șah, art&crafts, oratorie, pictat, evenimente de socializare etc.
Nu putem pretinde că prin aceste activități le schimbăm lumea, ci doar încercăm să le facem viața un pic mai bună. Încercăm să fim „mica lor Ucraină” atâta timp cât vor avea nevoie de noi. Timp în care îi ajutăm să facă pași spre integrare:
- Peste 200 de persoane au obținut un nivel de A1/A2 la engleză, ținute de Anastasiia
- Peste 200 de persoane au obținut un nivel de A1/A2 la română, ținute de Silviu Mihăilă, Mary, voluntarii Adobe – Adina, Vadim, Victor și Aliona
- Peste 100 dintre ei și-au găsit un loc de muncă după absolvirea acestora
- Am colaborat cu 10 ucrainene și am oferit 5 locuri de muncă profelor noastre – Alyona (instructor de yoga), Anastasiia (profa de engleză), Sasza (profa de pictură), Aya (profa de art&crafts) și Maria (profa de dans).
Iar la capitolul emoții și trăiri sunt muuuuulte de povestit. Atâtea încât nu le mai ții șirul. Dar nu vom uita nici gând de Taberele de la Straja. De Tabăra de la Tulcea. De ieșirea la masă, la Destiny Park… Iar petrecerile de 1 iunie, Halloween, Crăciun și de la zilele de naștere sunt cele care le-a adus multă bucurie, dar mai ales alinare… Să știi că nu ești de unul singur într-o țară străină, departe de cei dragi.
De aici și frumoasele prietenii care vor ține peste ani și ani. Tocmai de aceea am promis că, atunci când războiul va fi rămas în urmă, să facem noi un tur prin Ucraina. Și sperăm să o facem cât mai curând!
Sebastian Zabulică: Cu ce rămâi când îți pierzi vederea în doar 2 săptămâni
Copilul obez la români – perspectiva medicului
Citește despre celelalte proiecte Zi de Bine și vezi cum poți contribui și tu.