Cum știu cu ce se îmbracă persoanele care nu văd? Ce culoare e tricoul și ce culoare sunt pantalonii? Dacă și-au luat șosete la fel? Cum își deosebesc periuțele de dinți dacă nu locuiesc singuri? Și cum știu să treacă strada dacă semaforul nu are semnal acustic?
Am întrebat și am aflat: periuțele de dinți sunt scrijelite imediat ce ies din cutie. Etichetele hainelor sunt tăiate în diverse forme, una înseamnă gri, alta albastru. Și da, multe persoane nevăzătoare nu se descalță când merg la cineva acasă pentru că nu știu ce șosete au în picioare. Rușine. Neputință. Dependență de alții.
Există însă o soluție! Alfabetul tactil al culorilor, denumit și Alfabetul Scripor după numele inventatorului său, Tudor Paul Scripor. E un sistem de codare care permite nevăzătorilor să citească, scrie, identifice, recunoască și să diferențieze în mod eficient, culorile. În toată lumea. Fără bariere de limbă. Fără să trebuiască să învețe alfabetul Braille. În octombrie, am lucrat împreună să accesibilizăm învățarea acestui cod, printr-o platformă educativă online – bineinculori.ro.
Ce nu știi că nu știi
Am aflat despre Alfabetul Scripor dintr-o știre. Tudor tocmai câștigase medalia de aur la Salonul de Invenții de la Geneva. După mai bine de șapte ani, multe eșecuri, teste și încercări. Un efort născut dintr-o frustrare combinată. Tudor, pictor și profesor de arte în SUA, s-a pomenit la curs cu un student nevăzător. Și n-a prea știut ce să facă cu el. Studentul, frustrat că profesorul nu știe să-i explice culorile pe limba lui, Tudor, frustrat și uimit deopotrivă, că nu există pe lumea asta niciun sistem de codificare a culorilor pentru nevăzători. Așa că s-a întors în România, și-a făcut o asociație, și a dezvoltat codul lipsă.
La început, am apreciat exercițiul artistic de a încerca să explici culorile unei persoane nevăzătoare. Dar nu l-am putut aprecia la adevărata valoare până nu i-am înțeles aplicabilitatea. Până nu am mai citit și stat de vorbă cu cei în a căror vieți va face o diferență semnificativă. Iată ce nu știam că nu știam:
- În București trăiesc peste 5.800 de alte persoane cu dizabilități vizuale. La nivel național sunt peste 86.000, potrivit Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD). Deși, conform statisticilor europene, ar fi peste suta de mii. Majoritatea covârșitoare e formată din persoane care își pierd vederea la un moment dat în viață, nicidecum de persoane care se nasc nevăzătoare.
- Dacă îți pierzi vederea după o anumită vârstă, slabe șanse să mai înveți alfabetul Braille, care de obicei se învață în școală.
- La fel cum mușchiul are memorie, se pare că și ochiul are memorie (total neștiințific spus). Dar ideea este că persoanele care își pierd vederea abia după o anumită vârstă, își pot aminti culorile și chiar visează în culori, dar e ca un mușchi care în timp se atrofiază dacă nu-l folosești.
- Fără un sistem de codificare ca cel inventat de Tudor, anumite directive europene obligatorii de accesibilizare a produselor ar fi imposibil de pus în aplicare. Să semnalizezi că un tricou e verde prin alfabetul Braille, în toate limbile țărilor unde îl vinzi, ar rezulta în etichete mai lungi ca tricoul în sine. La fel cu toate produsele de larg consum.
Codul lui Tudor e foarte simplu. Și e la fel în toate limbile pământului. Și poate fi implementat cu ușurință și la scară largă, dar și în viața de zi cu zi a persoanelor cu deficiențe de vedere. Chiar și pentru persoanele nevăzătoare nativ, pentru care conceptul de culoare este unul abstract, odată învățat, reprezintă o cale de comunicare și incluziune într-o lume puternic dominată de culoare. De la alegeri simple, dar folosite zilnic, precum asortarea culorilor hainelor, până la orientarea în spațiile publice.
Deci da, e foarte fain că o persoană nevăzătoare o să poată juca Remi sau o să poată rezolva cubul Rubik! Da, e o treabă să ai acces la potențialul ludic al vieții, să poți împodobi singur pomul de Crăciun! Dar adevăratul beneficiu e următorul: cu același ambalaj, într-o formă identică a unei sticle de 1L se află și apa plată și antigelul. Niciuna nu miroase, dar antigelul e albastru. Întâmplător e și mortal!
BINE în culori
Alfabetul Braille include cifre, litere, semne de punctuație, diacritice, inclusiv semne muzicale. Doar pentru culori nu exista un limbaj comun. Ca să scrii albastru, de exemplu, trebuie să scrii toate caracterele care compun cuvântul. Însă în sistemul Scripor, cuvântul se reduce la un singur simbol. În alfabet sunt reprezentate nonculorile, culorile de bază și variantele lor mai deschise ca nuanță, printr-o combinație de puncte.
Bine În Culori – O Platformă Educațională pentru Toți – cuprinde următoarele secțiuni:
Învățarea alfabetului tactil al culorilor: O colecție de videoclipuri captivante care acoperă fiecare aspect al alfabetului Scripor, de la concepte de bază până la asocierile fiecărei culori.
Download de resurse educaționale: Planșe tactile educaționale care oferă o conexiune directă și palpabilă cu mediul înconjurător. Puteți descărca, de asemenea, fonturile Scripor pentru a crea etichete și materiale, în mod independent, la voi acasă sau la școală.
Accesibilizarea sporturilor: Informații despre standardizarea medaliilor, centurilor în arte marțiale și drapelurilor pentru a face sportul mai accesibil.
Legislație: Secțiunea aceasta aduce în prim-plan informații esențiale despre legislația specifică și rolul alfabetului tactil al culorilor în incluziunea profesională.
Webinarii și Podcasturi: Resurse video și audio pentru a vă ajuta să înțelegeți mai bine această inovație, aplicațiile sale practice și testimonial împărtășite chiar de către beneficiarii direcți ai alfabetului tactil al culorilor.
Întrebări și Răspunsuri: Un spațiu dedicat pentru a găsi răspunsuri la 100 de întrebări adresate de persoanele cu deficiențe de vedere + un asistent AI care îți poate poveste despre galben chiar și printr-o poezie.
Platforma educativă pentru învățarea alfabetului tactil al culorilor reprezintă un instrument deosebit de util atât pentru persoanele cu deficiențe de vedere (precum cecitatea, ambliopia și acromatopsia/daltonism), cât și pentru părinții, profesorii și prietenii acestora. Tuturor celor care doresc să descopere o lume care până acum nu le era accesibilă.
Tudor Scripor, creatorul Alfabetului Scripor
Platforma bineinculori.ro e concluzia mai multor ani de discuții pe care Tudor le-a purtat cu nevăzători din toată lumea. Oameni care au trebuit să se descurce și să-și accesibilizeze singuri drumul prin viață.
Dar și cu artiști și arhitecți, aplicațiile fiind din cele mai diverse, de la etichetele hainelor la replici tactile ale celor mai frumoase tablouri, dar și pentru hărți de orientare în spațiul public, în instituții, după cum a punctat arh. Daniela Maier, președinte OAR Filiala Transilvania, prezentă la conferința de lansare, care a avut loc în cadrul mai larg al Bienalei de Arhitectură Transilvania. Pentru că facă vrem să vorbim despre incluziune și despre cum putem trăi (mai)BINE împreună, trebuie să vorbim despre orașe gândite pentru toți.
Sebastian Zabulică: Cu ce rămâi când îți pierzi vederea în doar 2 săptămâni
Realități și mituri despre viața cu lumina stinsă, cu Alex Cucu
Citește despre celelalte proiecte Zi de Bine și vezi cum poți contribui și tu.
