Vii pe lume într-o lume care nu e deloc prietenoasă. Acolo unde te-ai născut clădirile sunt meschin de mici, gri, murdare, îngrămădite. Acolo, sărăcia e mare și pericolele sunt multe: droguri, prostituție, violență. La școală nu prea ajung copiii. Ești un copil de Ferentari. Cum poți combate asta?
Copiilor din Ferentari le trebuie teatrul. Fiecare oră petrecută la atelierele de teatru Playhood nu e doar evadare din ghetou, e cărămidă pusă la temelia unei lumi mai bune. Dar și teatrului îi trebuia o casă, un sediu cumsecade, un loc unde și mai mulți copii se pot aduna de pe străzi. Așa că l-am făcut noi – Studiourile Ferentari, un spațiu de 90 de metri pătrați și 3 camere în care am amenajat un studio audio, respectiv un studio foto/video, dotate cu toate echipamentele necesare pentru filmele și poveștile pe care puștii le au mereu de spus.
La Studiourile Ferentari se desfășoară ateliere de teatru, canto, fotografie și street dance. Tineri artiști înregistrează piese muzicale și produc artă originală. Într-un bloc din Ferentari, tineri ambițioși scriu un vers din istoria artei și culturii și stau departe de străzi periculoase și anturaje dubioase. Împreună cu Zi de Bine am adus lumina unui reflector acolo unde domnea nu doar o beznă a necunoașterii, dar și a ignoranței. Am reușit să realizăm un vis dintr-o ficțiune!
Ionuț Oprea – fondator Asociația Ferentari
Pentru că rom înseamnă om
Playhood a început cu o misiune simplă – hai să folosim artele vizuale și ale spectacolului ca să-i ajutăm pe copii să-și dezvolte abilități de bază ca cititul, scrisul și gândirea critică. Așa au început atelierele de „teatru cu ciocolată”, la Clubul de Educație Alternativă sau pe holurile școlii 136 iar, mai apoi, în garsonieră la domnu’ Ionuț, profu’. Copiii veneau cu povești din cartier, el venea cu ciocolată și împreună scriau și se jucau de-a teatrul. De la un punct încolo, joaca a devenit serioasă, iar rezultatele au întrecut aștepările. Au venit festivalurile din țară și din afara granițelor, evenimente publice și private, roluri în filme și colaborări cu profesioniști ca Ada Solomon, Radu Jude, DOR (Decât o Revistă) și mulți alții. În alte cuvinte, un model de succes atipic pentru Ferentari, care strigă din toți bojocii: „rom înseamnă om”.
Sute de copii și adolescenți au trecut prin mii de ore de mentorat la atelierele Playhood care au devenit repede neîncăpătoare, prea mici pentru visurile tot mai îndrăznețe ale copiilor care au învățat să se ia în serios, care și-au descoperit valoarea. Așa că, anul trecut, în plină pandemie, Mădălina Dorobanțu și Ionuț Oprea, cei doi actori profesioniști care sunt alături de copii de atâția ani, au înființat Asociația Ferentari.
„Visam de câțiva ani la Studiourile Ferentari, un fel de Hollywood de Ferentari, unde noi și colegii noștri să devenim mai buni, mai educați, empatici și profesioniști. Visam la un spațiu în care să transformăm lipsa accesului la educație in meserie”, spun astăzi cei aproximativ 30 de copii care frecventează Studiourile.
Meșteri mici pentru visuri mari
#StudioulFerentari a intrat în șantier! Machiajul de scenă a devenit tencuiala de umplutură dintre plăcile de rigips. Copiii s-au transformat în meșteri, iar noi i-am aplaudat după fiecare reprezentație. În pauze, se mai cânta o strofă, se mai făceau planuri de viitor.
Studioul mic, cel pentru podcasturi, a primit primele culori. Dacă afară e tot Ferentari, tot gri, înăuntru e culoare, vis, poveste pentru viitor. Studioul mare, cel pentru înregistrări, și-a primit și el primul rând de „pufoaice”, adică bureții pentru izolare fonică. Iar mobilierul pentru sala de cursuri a ajuns și el, gata de montat!
Finisaje, meșterilor! Finisaje și montaje
Vaai, adolescenții din ziua de azi! Dar vaai, nu ne mai înțelegem cu ei, au tot felul de preocupări ciudate, nu mai știu ce e aia educație, muzica aia a lor din care nu mai înțelegi nimic… Ce fac adolescenții ăștia toată ziua, dom’le? Păi, Bebe a montat de unul singur plăcile de tratament acustic. După care, fain-frumos, a luat un sac de glet și l-a întins peste ceilalți pereți. Mobilierul și-a făcut și el apariția, odată cu electricianul. Echipa a făcut front comun la desene și graffitti-uri și a decorat în propriile culori fiecare petec alb de perete.
Puștii l-au avut alături pe „meșterul Gioni”. A fost singurul meșter „om mare” printre zeci de ucenici vrednici și entuziaști care nu s-au oprit din robotit la #StudiourileFerentari. Domnu’ Johnny Badelita a fost un fel de Meșterul Meșterilor: tâmplar, faiențar, rigipsar, instalator… actor, om de radio și om mult răbdător și foarte, foarte săritor.
Prima expoziție din Studiourile Ferentari
A fost forfotă mare, încântătoare și plină de speranță în bucățica aceea de Ferentari în care am ajuns noi în martie. În fiecare zi, cineva băga capul pe ușa #StudiourilorFerentari și întrebau dacă pot să vină și ei, iar aici începe o listă uimitoare: să cânt, să scriu, să dansez, să fotografiez, să filmez… Și când vedeau și pregătirile pentru expoziția de fotografii a lui Vlad – primul eveniment la #StudiourileFerentari, chiar simțeau că și ei contează.
Vlad-Andrei Roșianu a început să fotografieze cu telefonul mobil și să posteze pe Facebook acum aproape doi ani. O doamnă de bine l-a remarcat și i-a făcut cadou un aparat foto. Se întâmpla în primăvara trecută. De atunci, Vlad și-a propus ca timp de un an să învețe și să fotografieze cât mai mult. Și iată că un an mai târziu, și-a văzut pentru prima dată lucrările printate la dimensiunile și pe materialele dorite. Profesional, elegant, frumos. Pentru că merită! Pentru că toți copiii de la #StudiourileFerentari merită!
Refugiul artistic al copiilor din Ferentari
Studiourile Ferentari își deschid porțile. Asociația Zi de Bine vrea să fie alături de copii.
Citește despre celelalte proiecte Zi de Bine și vezi cum poți contribui și tu.
