„Voi muri cu adevărat atunci când se va duce și ultimul om care poartă cu sine amintirea existenței mele. Atunci voi fi cu adevărat mort, când nu voi mai exista în memoria nimănui.”
Irvin D. Yalom
Atunci când pierdem pe cineva drag, viața noastră se schimbă în feluri nebănuite. Ne-am dori să vorbim cât putem despre cine a plecat departe, să-i păstrăm vie amintirea, dar de multe ori în jurul nostru este doar tăcerea grea. Ne este tare greu să ascultăm pe cineva care este în doliu, pentru că frica de moarte este frica noastră cea mai mare. Însă, pentru noi toți, este în același timp singura promisiune pe care ne-o face viața. Și, totodată, ce face ca viața să fie atât de prețioasă.
Ne-am gândit îndelung cum am putea păstra amintirea cuiva vie, peste ani și ani. Cum să creăm acel spațiu în care poți să-ți spui durerea, dar și amintirile dragi pe care le porți cu tine mereu în suflet. Ba mai mult, cum ar putea cineva care nu mai este fizic aici să fie amintit când și noi ne vom fi dus după el. Așa s-a născut www.plantatiinamintire.ro.
La început a fost site-ul unde am pus împreună 100 de povești de dor despre cei plecați, scrise de cei rămași în urmă. Apoi, poveștile au prins viață la Lugoj, în noiembrie 2022, unde am amenajat primul parc de mesteceni care șoptesc amintirile peste ani și ani. Dar peste tot, oamenii iubesc și peste tot oamenii se duc. Așadar, cum ar fi avem și aceste parcuri-mărturii peste tot? Proiectul nostru continuă și în alte orașe: București, Constanța, Oradea, Nădlac, Săcele…
Parcul de dor de la București - mai 2023
Prima săptămână din mai ne-a purtat pașii pentru prima oară pe drumul străjuit de mesteceni de pe strada Preciziei 11, în sectorul 6. O sâmbătă dimineața cu cer senin în care oamenii au ajuns pe rând, îmbrățișându-se emoționați cu prieteni sau necunoscuți, căutând numele celui drag și alegând un copac care să poarte povestea de dor.
Bebe Cornel. Marc. Părinți. Un frate. Un copac dăruit unei prietene dragi pentru soțul ei, tot un prieten drag. Colegi de liceu. Am așteptat cuminți să prindem codul QR pe mesteacăn, ca un soi de ritual care ne mai ținea puțin lângă cei plecați. Am ținut-o din îmbrățișare în îmbrățișare cu oamenii ale căror povești de dor le știam deja când am urcat pe site poveștile, pe care le poți citi aici. Și îndrăznim să spunem că acum suntem o comunitate strânsă în jurul pierderii. Dar și a vieții pe care o dăruim mai departe.
-”Mi-aș dori să nu înțelegeți ce spun. Că mi-am pierdut tatăl”. Un zâmbet timid și ochii umezi.
Te plimbi pe aleea de iubire infinită și vezi doar viață. Și senin. “O pădure de alean”, așa cum a fost numit proiectul nostru de suflet, Plantați în amintire, la Gala Participării Publice 2023.
“-O să revin să-mi văd copacul. Să-l văd cum crește”. Din prima săptămână de mai, drumul dorului de cineva drag care nu mai este a devenit drumul dragostei pe care o purtăm celor care nu mai sunt aici cu noi. Un drum care continuă tot aici, la București, în toamnă, când vom planta alți o sută de copaci. Pentru că dorurile-s și mai multe. Și se cer spuse.
Mulțumim pentru susținere Primăriei sector 6 și ADPDU sector 6.
Mulțumim, Blum, sponsorul Plantați în amintire din București.
Mulțumim din inimă tuturor celor care sunteți alături de noi pe acest drum.
Parcul de iubire infinită din Salca, Oradea, aprilie 2023
“Ai plantat mulți pomi în viața asta, iar acum plantăm noi un mesteacăn, în amintirea ta, pentru că ți-a plăcut mereu să fii în natură. Mesteacănul, simbol de bunătate și dragoste, dar totodată plin de lumină, așa cum ai fost tu! Trăiești veșnic în sufletele noastre și te vom iubi mereu, TATI!” (poveste din Oradea).
Pe 20 aprilie la Oradea, ne-am dat întâlnire cu dorurile noastre, ale celor rămași să planteze în amintirea celor dragi, de toate vârstele, care au plecat.
În parcul din Salca, printre zumzetele copiilor care alături se dădeau pe un pumptrack, lângă lacul plin de broscuțe, oamenii s-au strâns încetuț. Trei generații dintr-o familie sau împreună cu o sumedenie de prieteni au venit să preschimbăm un rămas bun într-o poveste vie. Ne-am strâns mâna, am dat viață împreună amintirilor noastre prețioase. Am mai zăbovit cu toții la o vorbă despre cei plecați.
Am căutat plăcuțele cu codul QR și dorurile au prins glas. Multe doruri, de mame, tați, copii sau prieteni. De bunici care poate nu au apucat să ne spună o poveste de noapte bună. Am simțit emoție și recunoștință și nu ne-am fi dat duși, ca și cum am mai fi vrut să stăm la taifas cu bunica, să-i mai spunem păsul în timp ce ne face langoși.
Dincolo de tristețe și amintiri dragi, am văzut bucurie. Bucuria că poți vorbi cu cineva despre asta. Cu cineva care te ascultă. Care trece prin parc. Care se oprește. Citește și înțelege.
A doua zi, înainte să ne pornim la București, am mai trecut prin Salca. Pe podețul de peste Peța, trei puști stăteau pe o bancă. O familie trecea cu un bebeluș gângurind în cărucior. Își zâmbeau. Era doar o duminică obișnuită în parc.
Și-atunci am zâmbit: parcul nostru trăiește, ne-am spus noi. E viu. E deja parte din comunitate. Ca o Șeherezadă, parcul va spune zi și noapte povești cu tâlc despre oameni și doruri. Iar dorurile transpuse în povești despre cei plecați ne aduc alinare și pe care le puteți citi aici.
Mulțumim Primăriei din Oradea pentru susținere. Mulțumim, Leroy Merlin, partener strategic al asociației Zi de Bine.
Primul parc de dor și iubire din România, la Lugoj
Imaginează-ți 100 de mesteceni răspândiți pe 6000 de mp și în mijlocul lor un Ginkgo biloba înalt și falnic, cu frunzele lui în formă de evantai unduindu-se în vânt, paznic peste pământul în care a fost sădit.
Era sâmbătă, trecut de ora 10.00, când ne-am strâns în Lugoj, în tihnitul Banat, câteva zeci de oameni, unii veniți chiar de prin vecini, dar alții de tare departe, după ce au mers chiar și câte 9 ore cu trenul de noapte. A fost prima zi în care am pășit împreună pe aleile pe care le-am trasat în formă de infinit.
„Plantez un copac pentru omul care cânta când punea masa, care stătea la povești cu doamna de la magazin, care era stâlpul familiei și care, până în ultima clipă, a avut grijă de cei din jurul lui. Plantez un copac pentru omul care la rândul lui a plantat copaci, a construit, a transformat, a reparat, a venit cu soluții și idei și a lăsat atât de multe în urma lui” – Alina Bianca Șuteu, în amintirea lui Sorin Eugen Morariu.
Oamenii au venit cu emoție, nimeni nu mai fusese într-un astfel de parc, vreodată, pentru că e primul din România. S-au luat în brațe, au plâns, au zâmbit, și-au șters boabele din colțul ochilor, au șezut pe bancă și au citit cu voce tremurândă poveștile scrise de ei sau de ceilalți.
Au venit de aproape sau de departe, din Brașov, București, Craiova, Timișoara sau chiar Plopeni, Prahova. Oameni legați de Lugoj prin ițele sufletului și al dorului nespus. Telefoane video și mesaje multe pe WhatsApp – pentru că mulți ai lor sunt peste graniță – în Italia sau Belgia – și și-au rugat rude și prieteni să ajungă la Lugoj să își aleagă copacul preferat și să monteze pe el codul QR care duce la povestea celui în numele căruia am plantat copacul. Citește și tu poveștile AICI.
Un gest aproape sacru pe un teren care a fost odată hipodrom, mai apoi teren de fotbal și în final loc abandonat. Teren care, din uitare, a prins viață și acum va primi cu crengile deschise pe cei care vor căuta tihnă în parcul nostru de dor din Lugoj.
Mulțumim tare lui Andrei Condoroș, Mircea Raia, Mihai Cotolan și echipa lor de peisagistică, ei sunt cei care ne-au ajutat să facem infinituri de Bine la Lugoj! Mulțumim și Primăriei Lugoj – primii care au avut deschidere pentru ideea noastră și totodată cei care vor avea grijă de parc în continuare.
Peste ani, mestecenii noștri vor fi umbră și adăpost pentru noi generații, iar vântul le va șopti în continuare dorul. Aici se vor juca și alerga mereu copiii din vecinătate, semn că viața merge întotdeauna mai departe.
Poveștile duc dorul mai departe
Povestea mestecenilor de la Lugoj ne-a dat curaj să mergem mai departe cu proiectul nostru, să îi intindem rădăcinile peste tot în țară. Prima strigare pentru mestecenii din Lugoj am făcut-o pe Facebook și în 3 zile toți cei 100 de copaci au fost rezervați. Câtă nevoie este de acest mod de a ne exprima dorul, ne-am zis!
Apoi, am primit un telefon de la un profesor din Lugoj și așa am înțeles și mai tare ce înseamnă durerea și dorul. 43 dintre elevii de la Liceul Tehnologic Valeriu Braniște din Lugoj și-au pierdut cel puțin un părinte în ultimii trei ani și, în numele lor, domnul profesor ne-a rugat să le rezervăm acei mesteceni. Care, de fapt, erau toți dați deja.
Ce să facem? Ce știam sigur era că pe acel teren încăpeau fix cei 100 deja rezervați. Și ce mai înțelegeam atunci era nevoia de mai multe astfel de locuri, pentru că peste tot oamenii se duc. Am reușit să mutăm astfel zeci de oameni la București, într-un parc viitor.
Iar în 2023 avem în plan să ne plătim datoria! Recunoscătoare că dorința noastră de a întinde rădăcinile de dor în toată țara a avut ecou, vom planta împreună copaci în amintire și în alte orașe, la București și Oradea, în anul ce vine.
Mesajele primite de la voi ne încurajează și ne susțin să dăm iar de veste că ne dorim să plantăm copaci peste tot unde primăriile sunt deschise la un asemenea proiect, pentru ca parcurile noastre de dor să fie îngrijite în continuare, peste ani și ani. Te rugăm să duci mesajul nostru mai departe și să dăm viață astfel amintirilor noastre despre cei pe care îi iubim. Pentru ca ei, din amintire, să se preschimbe în viață.
Prima întâlnire de doliu și dor la București
Proiectul Plantați în amintire ne-a adus aproape primele o sută de povești de viață ale celor care nu mai sunt. Dar ne-a mai adus aproape și gândul că avem nevoie să strângem rândurile în jurul celor care au pierdut pe cineva drag și să vorbim deschis despre asta.
Astfel ne-am propus să organizăm – ca parte din proiect – și o serie de discuții deschise despre doliu și dor la noi la Centrul Comunitar Zi de Bine, într-un spațiu cald și sigur.
Prima întâlnire de doliu și dor a avut loc vineri 9 decembrie, unde le-am avut ca invitate pe:
Rucsandra Pop, scriitoare și antropoloagă, care a adunat recent amintiri colective și experiențe prin instalația performativă ORICE MOARTE E O POARTĂ (19-29 noiembrie la ArtHUB);
Camelia Rangu (Popescu) care coordonează proiectul Mame cu brațele goale, proiect artistic și educațional pe tema pierderii de sarcină. În ultimul an proiectul a adunat peste 100 de povești ale mamelor din toată țara, a inițiat grupuri de suport pentru mame, întâlniri cu medicii și o expoziție de fotografie;
Alexandra Rădulescu, care și-a dorit să creeze un mic “ghid” cu resurse pentru oamenii care trec prin pierdere, pe NESFÂRȘIT.RO;
Nora Neghină, psihoterapeut în terapie cognitiv-comportamentală și terapie de familie, coordonatoarea Programului Inteligența Relațională elaborat împreună cu Asociația Multiculturală de Psihologie și Psihoterapie:
Lorena Sofia Mardale, psihoterapeut specialist și consultant EMDR acreditat de EMDR Europe, cu specializări în hipnoza ericksoniană, terapie scurtă strategică, constelații sistemice, psihotraumatologie și metoda propoziției intenției sau terapie de cuplu.
Am vorbit despre cum facem față pierderii, despre frica de moarte, despre nevoia de a discuta deschis cu copiii despre moarte, despre faptul că nu există reguli despre ce să simți sau să nu simți atunci când pierzi pe cineva drag. Despre tipuri de doliu. Despre furie, vinovăție și rușine. Despre doliul care este complicat pentru că poate fi și despre lucruri pe care nu le-am avut vreodată sau despre versiuni ale noastre pe care nu am ajuns să le cunoaștem.
„Nu am spus niciodată asta cu voce tare,” am auzit vorbindu-se șoptit la prima noastră întâlnire.
Vor mai urma. Te așteptăm cu drag, dacă simți că și ție ți-ar face bine să vorbești despre dorul tău!
total de
proiecte
de comunități
ajutate
total de
donatori
totală
aproiectelor
O sută de mesteceni, adoptați de oamenii care și-au pierdut apropiații
Primul parc „Plantați în Amintire” din București
Citește despre celelalte proiecte Zi de Bine și vezi cum poți contribui și tu.
Dacă ești printre donatori și nu-ți regăsești numele în listă (poate ai donat prin SMS și nu avem acces la numele tău), te rugăm să ne scrii la [email protected]
