Și te întrebi: Unde-ți sunt visele? apoi dai din cap și-ți răspunzi: Ce repede au trecut anii! Și iar te-ntrebi: Ce ai făcut cu anii tăi? Unde ai ascuns timpul tău cel mai de preț? Ai trăit sau nu? – Dostoievski, Nopți albe.
După o vârstă îți pierzi somnul. Dostoievski, dar și vecina de la 1, la care se vede lumina aprinsă nopți întregi. S-a mutat de curând în bloc, într-o micuță garsonieră, la etajul unu ca să nu aibă vreodată probleme dacă nu merge liftul. Că și mobilitatea a cam pierdut-o. Și nici nu are cine s-o ajute cu sacoșele de cumpărături, soțul i s-a prăpădit de tânăr, copiii sunt departe..
Îmbătrânirea ne fură multe. Somnul. Sănătatea. Siguranța. Sensul zilei. Starea de bine… și astea-s numa’ alea care încep cu S. Trecem prin viață fără manual de instrucțiuni. Și după o vârstă chiar nu te mai învață nimeni ce-i normal și ce nu. Toate merg puse pe seama vârstei și nu-i chiar așa. Oare câte dintre lucrurile pierdute le putem recupera? Pe câte le putem face NEpierdute?
Hai să vedem! La Centrul Comunitar Zi de BINE pregătim activități, ateliere, învățăm limbi străine, dansăm, ne luăm tensiunea, mergem la picnic, punem țara la cale cu prieteni noi și redăm sensul zilelor. Toate, pentru o trupă serioasă de senioare și seniori gata să ia în piept preconcepțiile despre viața după pensionare, după „scoaterea pe tușă”. Hai și tu în gașcă!
Țara puloverelor gri
Doamna Mihai e o femeie firavă, de aproape 80 de ani, care are mereu un pulover pe spate, indiferent de temperatura de afară. Același pulover, un verde prea gri pentru trăsăturile ei luminoase.. Are părul alb și moale, îl poartă mereu în coc. E cât un țâr și puțin adusă de spate și se mișcă ca un șoricel, nu o auzi, dar știi că e acasă după lumina care stă aprinsă nopți întregi. E singură de mulți ani, dar singurătatea nu-i un hram ce-l porți ușor, așa că în nopțile cu insomnii becul îi e santinelă.
Acum câțiva ani a fost victima unei înșelăciuni și a rămas fără casă. În camera unde locuiește cu chirie nu îndrăznește să primească pe nimeni oricât de urâte îi sunt zilele. Ce mai iese până la magazin, la asta se rezumă contactul ei cu lumea.. Recunoaște că dacă ar fi invitată să meargă undeva s-ar duce cu drag, dar nu singură. Niciodată singură… Se teme.. nu știe nici dumneaei exact de ce, de toate și de nimic în același timp.
Singurătatea are multe fețe. Poartă în spate multe pulovere gri. Pentru că 1 din 4 seniori din orașele României trăiește în singurătate.
Conform datelor INS pentru anul 2023, populația României continuă să îmbătrânească. Sunt peste 3,7 milioane de persoane care au +65 de ani, iar aproape 2 milioane dintre ele au rămas singure – și-au pierdut deja partenerii, au divorțat sau nu s-au căsătorit niciodată.. Pentru ei, cei mai liniștiți ani din viață sunt plini de frici, nesiguranțe, întrebări fără răspuns…
Lucruri mici pentru fericire mare
Și acum ținem minte când am dat prima strigare la croșetat. Era 19 noiembrie. Ne pregăteam să mergem prin satele din Moldova să curățăm coșuri de fum împreună cu Zarzu Mihai și voiam să le lăsăm bătrânilor de acolo și câte o păturică personalizată cu ceva croșetat de mână. Printre altele. Să știe că cineva chiar s-a gândit la ei. Așa că am dat strigare la o șezătoare de croșetat.
Atunci s-au cunoscut prima oară Carmina, Elena, Viorica, Veronica, Florica, Beatrice, Vichi, Liudmila, Ioana și Anica. Croșetând ochi cu ochi, firul poveștilor depănate a legat între doamne o prietenie la care nu s-ar fi așteptat niciuna. Au făcut schimb de numere de telefon, și-au făcut un grup pe Whatsapp. Ca să mai povestească, ca să se mai vadă și ca să mai facă fapte bune.
Astăzi numărăm și câte 40 de doamne în sâmbetele de croșetat. Ni se umple tot etajul, iar de fustele lor mai rămân agățați și câțiva copii din cartier după ce terminăm cu temele, să fie alintați așa cum numa’ bunicile știu să o facă. Doamna Dorina vine tocmai din cartierul Roșu, departe de oraș. Dar ea e venită de și mai departe. E venită de la Tulcea din pandemie și nu are prietene în București. Așa că abia așteaptă sâmbetele la Centru. „Bătrânii intră mai ușor în depresie”, ne zice și se bucură tare de proiectul nostru pentru seniori.
Din cufărul cu NEpierdute - un proiect pentru starea de BINE
CURSURI DE ENGLEZĂ. Pentru că – „Nu ne permitem să plătim pentru ele, dar tre s-o învățăm. Vreau să fiu și eu în pas cu lumea.”
ATELIERE DE LUCRU MANUAL. Pentru că – „Mi-am luat o mașină de cusut când m-am pensionat, și mi-am făcut doar 2 fețe de pernă la ea. Vreau să-mi pot scurta un pantalon, să-mi fac lenjerie de pat și multe altele…!”
IEȘIRI ÎN AER LIBER ȘI MIȘCARE. Pentru că – „Mă bucur de orice, de o frunză, de un nor. Când ești tânăr nu prea le observi.”
CONTROALE MEDICALE. Pentru că – „Am 2 vecini peste 70 de ani, care sunt mișto tare, oameni învățați. Dar nu mai ajungi ușor la ei, nu prea ies din casă.”
SERI DE POEZIE ȘI DANS. Pentru că… de ce nu? 🙂
Dacă ai și tu un părinte, un bunic, un vecin care nu prea mai iese din casă, ăsta e semnul că trebuie să veniți într-o vizită la Centrul Comunitar Zi de BINE. Ne bucurăm să facem gașca și mai mare! Ne găsești pe str. Uranus nr 150, et 1, București, dar cel mai sigur ne dai și un telefon înainte, la 0725 565 375.
Tips & Tricks pentru o zi de naștere donată cu succes
Citește despre celelalte proiecte Zi de Bine și vezi cum poți contribui și tu.
