E lipsă mare și e dorință puternică de a revedea, de a regăsi, de a retrăi. E un gol cât cuprinde în care încape tot ce vorbele nu se pricep să cuprindă. Nu-l știm pe nume de mici, chiar dacă știm să îl simțim și să-l trăim de mici. Îl cheamă DOR și tare bine e să-l ostoiești!
În Iunie, împreună cu Asociația Lume Bună, am găsim și am ostoim 100 de doruri ale celor plecați departe! Ale celor legați de casă prin amintiri păstrate într-un loc sacru din memoria colectivă, care poartă numele „Dor de casă”. Amintiri cu grișul cu lapte și plăcintele făcute de bunica, amintiri cu maidanu pe care băteai mingea, cu fuga la baltă, cu jocurile și locurile care nu pot fi înlocuite cu oricâte lucruri și jocuri noi.
Sunt multe doruri nestinse când drumurile ne despart. În Iunie, le-am pus pe toate cap la cap și ne-am dat întâlnire în Corlățel, județul Mehedinți, unde am reconstruit spiritul comunității în jurul a 100 de doruri care însumează tot ce e mai important și valoros pentru cei rămași aici și cei plecați departe.
„Valoarea pe care proiectul a adus-o comunității a fost atât de mare (cel puțin pe termen scurt) încât toți profesorii și copiii implicați în organizarea lui și-au propus să-l repete. Iar proiectul se poate replica în orice comunitate rurală din România. Comunicarea și promovarea proiectului realizată de Zi de Bine a fost un mare ajutor și o lecție pentru noi.” – Echipa Asociației Lume Bună
Copiii rămași în urmă
„Ce pot să vă zic e că îmi este foarte dor de satul meu. De amintirile frumoase ce le-am avut când eram copil și că satul meu este și va rămâne cel mai frumos sat din lume! Îmi este foarte dor de părinții mei și îi iubesc din tot sufletul. Nici nu mai pot scrie, că mă trec lacrimile. Mulțumesc!”
Mulți români pleacă departe și se întorc decât rar la copiii sau părinții lor. Sunt sate întregi care se destramă, care sunt ținute laolaltă numai de amintiri și dor. Comuna Corlățel, ascunsă la vreo 7 km de orașul Vânju Mare, nu face excepție decât prin experimentul pe care l-am desfășurat aici, în luna Iunie, împreună cu Asociația Lume Bună.
La școala din comună învață 224 de copii – de la grădiniță până la profesională. Ba vin și elevi din satele limitrofe. Din acești copii, unul din cinci are cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate.
Timp de 5 luni de zile, ghidați de profesori, copiii au chestionat întreaga comunitate, de aici și de departe, pentru a afla ce-i unește pe cei care au plecat de cei care au rămas. Apoi, într-o serie de 18 ateliere pe teme de patrimoniu, scriere creativă, arhitectură, fotografie, gastronomie, cântece și dansuri tradiționale, au lucrat cu aceste raspunsuri și le-au distilat până au obținut 100 de doruri-esență a identității comunei lor, ancorate în jurul a 10 categorii: oameni, locuri, gospodării, tradiții, obiecte, legende și povești, cântece și dansuri, îndeletniciri, gastronomie și construcții.
Citește mai multe despre Atelierele de Dor pe blog.
Traseul celor #100DeDoruri
Corlățelul din Mehedinți e plin de copii care, ca atâtea zeci de mii de alți copii din România, cresc fără părinți, fiindcă mama sau tata ori poate chiar amândoi sunt plecați la muncă în străinătate. Cei de departe și cei de acasă, părinți și copii, au pus în cuvinte doruri greu de ostoit. Iar pe 20 iunie, 30 de copii au pornit, pe biciclete nou-nouțe, într-un traseu identitar al satului lor. Au biciclit 10 kilometri, cu 10 popasuri la 10 repere x 10 DORURI. La fiecare popas, câte o rundă de ghicitori despre oameni, locuri, gusturi și arome, obiceiuri și tradiții care ajung să ne lipsească. La finish, un mare puzzle cu 100 de piese!
Împreună cu ei am descoperit și noi tradiții uitate și mâncăruri nemaipomenite. De zabic habar n-aveam, e un fel de mămăligă de te face să clipești des numai când ți-o amintești! Toate bunătățurile de Acasă le-am găsit strânse la dorul de GASTRONOMIE, unde ne aștepa oala aburindă cu sarmale, plăcinte cu brânză și cărnuri de toate felurile, pâinea abia scoasă din cuptor și toate lucurile bune pe care vi le puteți imagina. Doamnele gospodine din Corlățel nu au făcut rabat de la nimic!
Am văzut cum fiecare a venit cu dorurile lui. Unele puteau fi puse pe mese sau în cântece, altele au loc doar în inimi. Pristolnic?! Cu el se însemnau colacii. Felinarul îi însoțea pe bătrâni în căruță, în drumurile lungi de noapte, spre iarmaroc. Și fuiorul și banița le-am redescoperit la dorul de ÎNDELETNICIRI, meșteșuguri de care doar doi, trei bătrâni își mai aduc aminte, care au venit la pachet cu cântece din popor și bani vechi, cu chipul regelui pe ei.
Și am văzut cum a fost lecția asta altfel pentru copii. Am văzut curiozitatea, entuziasmul și încântarea de pe chipuri. Și parcă le-am simțit rădăcinile mai trainice!
#100deDoruri a fost o cauză despre educație și alinare. Pentru că și asta poate face educația atunci când le oferi copiilor informație, înțelegere, un rol în tot procesul de învățare și jocuri care să-i ajute să le cuprindă pe toate: poate să-i aline. Cunoașterea și înțelegerea evenimentelor și experiențelor pot să aline. Te pot ajuta să trăiești mai Bine.
Împreună cu Asociația Lume Bună
#100DeDoruri este un proiect desfășurat în parteneriat cu Asociația Lume Bună, care de 10 ani implementează proiecte de educație prin cultură, cu accent pe valorificarea patrimoniul cultural din satul românesc în proiecte complexe, în mod special prin implicarea copiilor și tinerilor.
Toate proiectele asociației au ca ultim scop contribuția la reușita în viață și împlinirea tinerilor, cu impact în dezvoltarea comunităților locale. Fiind puși în diferite roluri și situații, tinerii dobândesc o serie de abilități practice care-i pregătesc pentru viitoare meserii: cooperare, comunicare, luarea de decizii, înscrierea într-un interval de timp limitat, creativitate atât artistică cât și în găsirea de soluții și resurse pentru atingerea scopului pe care și-l propun.
100 de Doruri și 1 Lume mai Bună!
Citește despre celelalte proiecte Zi de Bine și vezi cum poți contribui și tu.
