La începutul lui decembrie, într-o seară de vineri în prag de sărbători – atunci când dorul crește – ne-am întâlnit într-un spațiu cald și sigur, la noi la Centrul Comunitar.

Întrebările cu care am venit fiecare, dincolo de o ușoară teamă, pentru că nu mai participasem niciodată la o astfel de întâlnire și nu știam cum va fi, au fost despre cum putem consola o persoană după o pierdere, cum scăpăm de sentimentul de vinovăție, cum putem depăși perioada de doliu, cum să privim și cum să acceptăm moartea, despre pierderea unei sarcini, despre cum știm să identificăm dacă am procesat pierderea unui copil sau despre cum să nu rămânem cu frica de singurătate și groaza de boală sau neputința, în urma pierderii celor dragi.

Întrebări deloc ușoare, nici de gândit nici de rostit. Dar nevoia de a povesti cu cei asemenea ție a fost și mai mare, iar timpul a zburat rapid. Un timp de ascultare, compasiune, empatie. De plâns și de râs împreună.

Am vorbit despre cum facem față pierderii, despre frica de moarte, despre nevoia de a discuta deschis cu copiii despre moarte, despre faptul că nu există reguli despre ce să simți sau să nu simți atunci când pierzi pe cineva drag. Sau despre cum să nu îți ceri scuze atunci când plângi de față cu alții.

Despre tipuri de doliu. Despre furie, vinovăție și rușine. Despre doliul care este complicat pentru că poate fi și despre lucruri pe care nu le-am avut vreodată sau despre versiuni ale noastre pe care nu am ajuns să le cunoaștem.

„Nu am spus niciodată asta cu voce tare”, am auzit șoptit la prima noastră întâlnire.

Pentru că prima întâlnire am vrut să ne aducă aproape și oameni-resursă, care au transformat propria pierdere în proiecte care aduc viață le-am invitat pe:

– Rucsandra Pop, scriitoare și antropoloagă, care a adunat recent amintiri colective și experiențe prin instalația performativă ORICE MOARTE E O POARTĂ (19-29 noiembrie la ArtHUB).

– Camelia Rangu (Popescu), care coordonează proiectul Mame cu brațele goale, proiect artistic și educațional pe tema pierderii de sarcină. În ultimul an proiectul a adunat peste 100 de povești ale mamelor din toată țara, a inițiat grupuri de suport pentru mame, întâlniri cu medicii și o expoziție de fotografie.

– Alexandra Rădulescu, care și-a dorit să creeze un mic „ghid” cu resurse pentru oamenii care trec prin pierdere, pe NESFÂRȘIT.RO.

– Nora Neghină, care a absolvit facultatea de psihologie din cadrul Universității Babes Bolyai unde a studiat dezvoltarea competențelor socio-emoționale la preșcolari, fiind pasionată de psihologia copilului și dezvoltarea umană. A obținut o certificare de Trainer Mindsight și Neurobiologie Interpersonală din partea Institutului Mindsight (California, USA). Nora este psihoterapeut în terapie cognitiv comportamentală și terapia de familie, coordonatoarea Programul Inteligența Relațională elaborat împreună cu Asociația Multiculturală de Psihologie și Psihoterapie. În lucrul cu clienții îi place să se axeze pe resursele interioare ale acestora și pe cum putem face ca orice experiență, chiar și cele dureroase, să devină niște lecții din care să creștem emoțional și psihologic.

– Lorena Sofia Mardale este psihoterapeut specialist și consultant EMDR acreditat de EMDR Europe. În 2006 a absolvit Facultatea de Psihologie din Timișoara, iar în 2007 a început prima formare în psihoterapie, în București. De atunci și până în prezent, a căutat să învețe permanent despre ce ne rănește și despre ce ne aduce vindecare și integrare. A urmat mai multe specializări (hipnoza ericksoniana, terapie scurtă strategică, constelații sistemice, psihotraumatologie și metoda propoziției intenției, terapie de cuplu). Folosește cu pasiune în cabinet limbajul metaforic, intuiția, căldura și prezența în a-i susține pe oameni să construiască relații mai sănătoase cu sine, cu ceilalți și cu lumea, să-și recapete sentimentul de siguranță și libertatea de exprimare de sine. Crede că felul în care ne trăim pierderile zilnice, mai mari sau mai mici, ne dă dimensiunea calității vieții.

VA URMA

Proiectul nostru Plantați în Amintire continuă și în 2023.

Așadar, întâlnirile despre doliu și dor continuă și ele pentru că avem mare nevoie de o comunitate strânsă în jurul pierderii.

Te rugăm să ne urmărești și te așteptăm cu drag, dacă simți că ți-ar face bine să vorbești despre dorul tău!