Știți cum mănâncă copiii clătite? Biiine, și mulți oameni mari la fel – pe nerăsuflate. Ei bine, Ioana a descoperit un univers de simțuri în clătitele pe care le-a pregătit singură pentru părinții ei, pe când avea doar 6 anișori. De atunci știe că se găsește câte un univers de simțuri în orice felie de cozonac. Sau într-o cireașă. Și acest univers ar putea fi reperul nostru zilnic – când ne uităm în farfurie să ne oprim din zumzetul agitației și să ne conectăm cu cine suntem și ce nevoi și plăceri avem.

Culoare, gust, textură, aromă, zgomot – sunt infinit de multe feluri în care mâncarea ne încântă simțurile, ne ajută să readucem la viață amintiri și totodată ne face să fim mai atenți la ce se întâmplă aici și acum. Și le-am antrenat pe toate la atelier, când Ioana a venit înarmată cu o grămadă de ingrediente aromate, scorțișoară pe care a cumpărat-o de la piață din Zanzibar, tonka și flori de scorțișoară, care sunt comestibile, știați?

Nu am tăbărât pe ele, ci le-am luat cu binișorul. Am gustat activând câte un simț sau altul și observând diferențele care apar între lucruri când te menții prezent pentru un singur lucru în moment. Am văzut cât de faină e caisa cu lavandă, dar și alte combinații simple dar inedite.

„Eu care am zis că nu-mi plac fructele, am mâncat cu mare poftă smochine,” ne povestea un participant la final. Ba chiar ne-am și făcut cadouri între noi – borcănele și în care fiecare a pus ingredientele care i-au plăcut cel mai mult.

Până la final am ajuns la concluzia că „imperfecțiunile” fructelor și legumelor care nu sunt perfect rotunde sau perfect drepte sau perfect colorate ne arată că, de fapt, așa e și viața, cu de toate, și imperfectă, dar și gustoasă.