Pasul unu: ne-am împrietenit rapid și ne-am uitat la poze cu Hitler. Nu ĂLA. Un pisoi alb cu o mustăcioară neagră care i-a atras și porecla. Abia apoi ne-am ales fiecare câte o față de pernă în culoarea preferată.

Pasul doi: ne-am pus la tăiat bucăți de materiale pentru a pregăti din ele umplutura pentru perne. „Nu e cea mai palpitantă etapă, dar e cea mai importantă”, ne-a zis Ștefania. După ce peticele au fost făcute ghemotoace, am umplut cu ele fețele de perne în așa fel încât animăluțele să se poată cuibări. Nici prea mult, nici prea puțin. Moale și nici prea moale. Ca atunci când te așteaptă acasă o pisică pretențioasă.

Pasul trei: ne-am apucat de pictat. Adunate cu toatele în jurul mesei am ochit culorile, ne-am ales pensulele și am început să desenăm. Un șoricel. Un pisoi. Un oscior, două, trei. Un cățel care ne-a dus cu gândul la un desen animat. Dar cum nimeni nu-și amintea care anume, am dat un search pe Google și s-a dovedit a fi personajul din Two Stupid Dogs. Lăbuțe mai mari sau mai mici. Chiar și logo-ul Zi de Bine, care ne-a făcut să ne întrebăm câte colțuri are o stea. Da, cinci.

Pasul patru: înainte de a pleca acasă, am lăsat pentru vreo 10 minute să se usuce un pic pernele, care au nevoie de 24 de ore ca să se usuce bine, bine. Apoi le putem da prietenilor noștri blănoși.

Să nu credeți că doar am robotit. Nu. Am și povestit. Despre faptul că au apărut pe piață biscuiți uscați pentru animăluțe, făcuți în casă. Despre ce gustări specializate și alte năstrușnicii găsești prin alte țări. Și nu numai. Am auzit și cum e să te trezești cu un pui de bufniță în cap, în timp ce mergeai liniștit pe stradă (puișorul salvat a ajuns la cei de la Visul Luanei).

Și da, ne-am simțit liberi să facem ce vrem. Și ne simțim și mai bine când știm că de câteva perne făcute la atelier se vor bucura animăluțele salvate de prietenii de la Centrul BertaLand.