Croșetând ochi cu ochi, firul poveștilor depănate a legat între doamne o prietenie la care nu s-ar fi așteptat niciuna. Au făcut schimb de numere de telefon, și-au făcut un grup pe Whatsapp. Ca să mai povestească, ca să se mai vadă și ca să mai facă fapte bune. Cum ar fi niște ursuleți rotofei, după tehnica amigurumi, numai buni de îmbrățișat. Numai buni să fie prieteni pentru copiii care n-au mai primit o jucărie de multă, multă vreme.

„Îți ia câteva zile să termini unul. Iar dacă ești și începător, durează mai mult. Mai întâi trebuie să înveți”, zice doamna Carmen, cea care a ales modelul ursulețului pentru ateliere. Dumneaei tricotează de când era în clasa a 5-a. A învățat asta de la doamnele de la bloc. Iar cu câțiva ani în urmă, a ales să-și dea și ultimii bănuți numai ca să participe la un curs de amigurumi. Doar să învețe. Și a reușit. Acum e căutată de clienți pe Facebook și Instagram. 

Sub ochii ei ageri, au reușit să prindă tehnicile de bază ale croșetatului și învățăceii. Și când spunem „învățăcei” nu ne referim doar la adolescenți, ci și la adulți dornici să învețe ceva nou. Printre ei a fost și Alice, însoțită de mama ei. Doar că dânsa își uitase ochelarii acasă și tare necăjită mai era că nu vedea bine ochiurile. Dar nu s-a dat bătută. Așa a croșetat, fără ochelari. „De acu o să croșetez împreună cu mama”, ne-a zis Alice.

De croșetat s-a îndrăgostit și Maria, care are 14 ani și a învățat să facă primele ei ochiuri. I-a plăcut atât de mult, încât la finalul atelierului a plecat cu mama ei în căutarea unei mercerii. 

„Vreau să învăț”, și-a spus și Daniel, elev în clasa a XII-a, care a venit însoțit de prietenii lui de liceu. Imediat au fost luați în primire de doamnele noastre dragi. Le-au arătat cum să țină degetele. Cum să fixeze ochiul. Cum să tragă firul. „Daniel, te duci aproape de croșetă. Ții și firul scurt, da?”. Zis și făcut. Iar când nu le ieșea ceva, doamnele le săreau în ajutor, dar îi și încurajau. Spre finalul atelierului, Daniel ajunsese deja să le explice colegilor cum să facă faimoasele ochiuri croșetate. 

Și uite așa, croșetând fapte de BINE, doamnele au decis să-și facă și o insignă a lor – o fundă verde, croșetată. „Le-am întrebat pe toate ce culoare să alegem și Carmen a zis să fie verde. Pentru că e culoarea vieții”, ne-a povestit doamna Florica. Am primit și noi câte una. Pentru noi acest verde înseamnă și energie, voie bună, căldură. N-ai cum să nu simți asta atunci când ești în preajma lor.

Și pentru că am zis de energie… În luna ianuarie, când am dat startul acestor ateliere amigurumi, doamnele au anunțat despre ursuleți și pe grupul @Croșetăm și ajutăm. Unde sunt peste 20 de mii de iubitori și iubitoare d-ale croșetatului. Și iaca așa, doamna Viorica a venit într-o zi la centru cu un sac de jucării croșetate.

Ursuleți mici și mari. Melci. Clovni. Broscuțe. Albine și albinuțe. Delfini. Iepurași cu urechile ciulite. 75 de jucării erau în el, ce mai. Toate trimise de prin țară. Dar au mai trimis ceva – peste 130 de mărțișoare croșetate. Încet, încet s-au adunat, în total, 104 jucării și 300 de mărțișoare. Dintre care, într-o dimineață de sâmbătă, le-am împărțit cu ajutorul doamnelor la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Grigore Alexandrescu și la Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului Alessandrescu-Rusescu. Jucăriile au fost primite cu atâta bucurie, încât unii copii au mai vrut încă una. Noroc de tolba maaaare. 

La final, am zis că mai facem! Țineți aproape!