Era cât pe ce să scriem că, „încet, încet, lucrurile se întâmplă”. Dar, de data asta, e fix invers. Se întâmplă cu o repeziciune cum n-am mai trăit. Parcă niciodată nu ne-am pomenit mai în mijlocul vâltorii, așa cum ne simțim acum. Și, totuși, în vârtejul ăsta, reușim să ne întâlnim unii cu alții și să facem lucruri. Să trimitem convoaie cu medicamente, să facem colectă la mall, să punem la drum camioane pline cu ajutoare. În vâltoarea asta, ne întâlnim unii cu alții și ne iese Binele. Așadar, cu recunoștință că e posibilă, vă dăm acum vestea asta bună: facem centru comunitar! La București.

La centrul comunitar visăm de vreo jumătate de an. De sute de ori am vorbit despre el între noi și cu posibili parteneri. L-am pus cu pixul pe hârtie, l-am amenajat în minte de o mie de ori, într-o mie de feluri, pentru o mie de nevoi comunitare. Vedeam clar și activitățile pe care vrem să le organizăm acolo: seri de dans și seri de bingo pentru vârstnici, ateliere pentru copii și adolescenți, terapie pentru pacienți cu boli grave, suport pentru mame singure.

Plănuiam să îl inaugurăm în luna Mai, cu un proiect pentru pacienți cu Alzheimer și aparținători… Din planul acesta al nostru a lipsit orice scenariu cu și despre vreun război. Când făceam liste peste liste în care analizam nevoile comunității, nici prin cap nu ne trecea că printre beneficiari ar putea fi refugiați de război. Dar, așa cum ni se întâmplă nouă încă din prima zi de existență a Asociației, ne adaptăm cu repeziciune.

Așa că vom deschide Centrul Comunitar Zi de BINE mai devreme, cu câteva proiecte pentru refugiați! Sunt oameni care au decis că vor rămâne aici cel puțin o vreme – n-au unde altundeva să se ducă, n-au unde să se întoarcă. Integrarea și incluziunea sunt esențiale în perioada imediat următoare.

Acesta este motivul pentru care am decis să inaugurăm centrul cu o petrecere pentru trei copii: un român, un ucrainean si un refugiat de altă naționalitate. Indiferent de cultura în care cresc și de limba pe care o vorbesc, bucuria e aceeași, dincolo de orice diferențe. O să cântăm în trei limbi, dar o să petrecem în limbajul universal al generozitatății pe care, așa cum ne-ați arătat în toți acești ani, îl vorbim împreună atât de bine!