Vocea bunicii era clară și plină de speranță atunci când a rostit întrebarea în sala de la centru în care seniorii făceau exerciții fizice pe care le-am numi ușurele. Dimineața de weekend în pași de dans începuse cu niște mișcări de “dezmorțire”, menite să le amintească trupurilor că mai pot încă multe unduiri.

Întrebarea a primit singurul răspuns posibil: „Ba cum nu, sigură că da, acuș!” Și-atunci, ochii bunicuței s-au luminat într-un zâmbet mare, iar trupul s-a transformat. Ceva a luat cu mâna apăsarea pusă pe umeri de cei 89 de ani, iar picioarele au purtat-o spre mijlocul sălii cu doi pași mai fermi decât toți pașii ei de până atunci.

Ne-am asumat că vârsta vine cu probleme şi dificultăți de mobilitate şi nu mai ştim cum să ne mişcăm după pofta inimii. Iar perioada prin care am trecut, de distanțare, ne-a făcut cu siguranță să resimțim și mai mult lipsa interacțiunii cu alte persoane. În special pe cei trecuți de o vârstă… Pentru ei ne-am dorit tare mult să creăm un context în care să remediem situația, măcare pentru câteva ceasuri. Așadar i-am invitat la mișcare! Mişcarea poate fi dans, respiraţia poate fi dans, iar exprimarea prin dans ne poate ajuta enorm să ne conectăm la fiinţa magică pe care o reprezentăm. Atelierul susținut de Anamaria Cononovici a fost o bucurii mai mare decât am visat, iar noi, credeți-ne, chiar ne pricepem să visăm!