0 / 35000 de euro

30 zile

IUNIE 2021 - 100 DE DORURI

E lipsă mare și e dorință puternică de a revedea, de a regăsi, de a retrăi. 

E un gol cât cuprinde în care încape tot ce vorbele nu se pricep să cuprindă. 

Nu-l știm pe nume de mici, chiar dacă știm să îl simțim și să-l trăim de mici. 

Îl cheamă DOR și tare bine e să-l ostoiești!

În Iunie, găsim și ostoim 100 de doruri ale celor plecați departe! Ale celor legați de casă prin amintiri păstrate într-un loc sacru din memoria colectivă, care poartă numele „Dor de casă”. Amintiri cu grișul cu lapte și plăcintele făcute de bunica, amintiri cu maidanu pe care băteai mingea, cu fuga la baltă, cu jocurile și locurile care nu pot fi înlocuite cu oricâte lucruri și jocuri noi ai descoperi.

Sunt multe doruri nestinse când drumurile ne despart. În Iunie, le punem pe toate cap la cap și ne dăm întâlnire în Corlățel, județul Mehedinți, unde am reconstruit spiritul comunității în jurul a 100 de doruri care însumează tot ce e mai important și valoros pentru cei rămași aici și cei plecați departe.

Un dor pe nume Corlățel

„Pentru mine, Corlățel este un loc magic, un loc pe care îl numesc Acasă și pe care îl păstrez adânc în suflet și în amintiri. Mi se pare cel mai frumos sat cu putință, cu dealurile lui înalte, râul care trece prin spatele casei copilăriei mele, dar și cu tinerii frumoși și bătrânii înțelepți. Este satul în care m-am născut și am copilărit, în care m-am întors în vacanțe, la mama, la frați și la restul rudelor. Când mă gândesc la satul meu mi se face dor de spălat covoarele la râu, de mers pe deal după mure și prune, de privit norii la asfințit și auzit sporovăitul animalelor prin ogrăzile vecinilor. Mi se face dor de școala care este peste drum de casa părintească, de doamna învățătoare Similaru, de curtea școlii în care ne jucam cu toții, înainte să existe telefoane și jocuri pe calculator. Satul a renăscut și s-a modernizat mult, iar asta mă bucură. Îi doresc ani mulți și buni! Sunt mândră că sunt din Corlățel!”

„Ce pot să vă zic e că îmi este foarte dor de satul meu. De amintirile frumoase ce le-am avut când eram copil și că satul meu este și va rămâne cel mai frumos sat din lume! Îmi este foarte dor de părinții mei și îi iubesc din tot sufletul. Nici nu mai pot scrie, că mă trec lacrimile. Mulțumesc!”

Mulți români pleacă departe și nu se mai întorc decât rar la copiii sau părinții lor. Sunt sate întregi care se destramă, care sunt ținute laolaltă numai de amintiri și dor. Comuna Corlățel, ascunsă la vreo 7 km de orașul Vânju Mare, nu face excepție decât prin experimentul pe care îl desfășurăm aici, în luna Iunie, împreună cu Asociația Lume Bună.

O Românie, într-un sat

„Foaie verde dedițel

Pe deal pe la Corlățel

Trece dorul mărunțel

Cu dragostea după el

Azi înflorește, se clădește

Viață nouă se construiește

Se bea vin din burdușel

Și se trăiește frumușel” (din monografia satului din 1963)

„Dor” e unul dintre acele cuvinte proprii românești care poartă în ele o taină ce nu poate fi ușor explicată, deși sentimentul este universal. Iar bine-cunosctul cântec popular leagă dorul de Corlățel. Așa că aici vom distila 100 de doruri de România în 10 repere ale lui ACASĂ. Aceste repere vor marca un traseu fizic al identității satului, pe care îl vom inaugura și prezenta întregii comunități. În luna Iunie vrem să-i convingem pe cei despărțiți de casa și oamenii lor dragi, că merită să străbată marea de doruri ca să-i regăsească pe ai lor!

Copiii rămași în urmă

Călăuză pe acest drum de marcare și sărbătorire a patrimoniului material și imaterial românesc sunt copiii din Corlățel. La școala din comună, construită în centrul satului, pe un teren donat de Boierul Băbeanu la 1866, învață acum 224 de copii - de la grădiniță până la profesională. Ba vin și elevi din satele limitrofe: Valea Anilor, Iablanița, Olteanca, Pădina Mare, Pădina Mică, Biban și Slașoma, Almăjel și Vlădaia. Din acești copii, unul din cinci are cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate. Ai lor vin când și când, să-i mai vadă, dar nu stau prea mult și pleacă din nou.

Acești copii sunt reper pentru tot ce au lăsat în urmă. Ce înseamnă tot? Ce înseamnă „Mi-e dor de… sau n-aș putea trăi fără”? Care sunt acele legături concrete, punți peste timp și spațiu, care-i țin aproape pe Corlățeni oriunde ar fi? 

Copiii chestionează întreaga comunitate, de aici și de departe, pentru a afla ce-i unește pe toti. Apoi, într-o serie de 18 ateliere pe teme de patrimoniu, scriere creativă, arhitectură, fotografie, gastronomie, cântece și dansuri tradiționale, ei lucrează cu aceste raspunsuri și le distilează până obțin 100 de doruri-esență a identității comunei lor. Tot ce ai primit și vrei să lași moștenire în Corlățel este apoi ancorat în jurul a 10 categorii: oameni, locuri, gospodării, tradiții, obiecte, legende și povești, cântece și dansuri, îndeletniciri, gastronomie și construcții.

Cele 10 categorii devin în final repere fizice, vizibile, amplasate în 10 puncte strategice, care marchează un traseu ai identității culturale a Corlățelului. În ziua inaugurării, vom dărui copiilor din comunitate 30 de biciclete pentru ca ei să poată parcurge traseul în ștafetă, pentru a-i apropria simbolic pe cei aflați departe.

Împreună cu Asociația Lume Bună

#100DeDoruri este un proiect desfășurat în parteneriat cu Asociația Lume Bună, care de 10 ani implementează proiecte de educație prin cultură, cu accent pe valorificarea patrimoniul cultural din satul românesc în proiecte complexe, în mod special prin implicarea copiilor și tinerilor. 

Toate proiectele asociației au ca ultim scop contribuția la reușita în viață și împlinirea tinerilor, cu impact în dezvoltarea comunităților locale. Fiind puși în diferite roluri și situații, tinerii dobândesc o serie de abilități practice care-i pregătesc pentru viitoare meserii: cooperare, comunicare, luarea de decizii, înscrierea într-un interval de timp limitat, creativitate atât artistică cât și în găsirea de soluții și resurse pentru atingerea scopului pe care și-l propun.