Lost and found: Totul despre câinii de căutare și salvare

Eliza
08.04.2021

Știați că un câine salvator este la fel de eficient ca o echipă de căutare formată din 50 de persoane? Nici noi nu știam înainte să începem #HAMtrenamentPentruViață și nici nu prea știam cu ce să mănâncă în termeni practici o acțiune de căutare și salvare.

Luna asta, am avut ocazia să ne răspundem la toate întrebările și să prindem și o misiune, când pe 13 aprilie, doi copii din localitatea Gura Ocniței, jud. Dâmbovița au dispărut, iar prietenii de la Clubul Câinilor Utilitari au fost rugați de autoritățile locale să intre cu câinii în misiune. Ne-a povestit mai multe despre câini și despre toate lucrurile care se întâmplă la Club, Vlad Popescu, instructor canin și director CCU

Clubul Câinilor Utilitari pare acum o normalitate – „Da, e normal să existe așa ceva în orice țară”. Însă doar acum câțiva ani, era normal doar pentru cel care s-a gândit să înființeze Clubul. Cine a venit cu ideea și de unde?

Eu. Ideea exista. În sensul că existau 2-3 persoane în țară care pretindeau că fac așa ceva. După ce le-am cunoscut, mi-a fost evident că doar pretindeau (probabil din rațiuni de marketing). Dar mai exista la Cluj cineva care își certificase câinele pentru avalanșe, în Franța. Am făcut contact și am început să îmi pregătesc câinele cu el. În 2-3 ani eram, în țară, 5-6 entuziaști. Apoi ne-am făcut fiecare asociații și de atunci suntem mai mulți.

De ce avem nevoie în România de câini de Căutare și Salvare și de câți avem nevoie?

Avem nevoie în România de câteva sute de câini utilitari pentru că sunt cea mai eficientă metodă de a căuta persoane atât dispărute, cât și persoane aflate sub dărâmături. În România sunt în fiecare an peste 400 de persoane dispărute, din care peste 100 sunt dispărute în mediul natural, în diverse zone ale țării, și câteva sute de câini utilitari ar fi necesari pentru a putea căuta asemenea persoane pe suprafețe foarte extinse de teren. De asemenea, în cazul unui cutremur am vorbi de mii de clădiri care ar cădea, necesar fiind ca la fiecare dintre ele să există un asemenea câine de căutare și salvare. 

Vlad Popescu și câinele său, Ceallapa

În ce misiuni ați fost solicitați să ajutați de către autorități?

Am fost solicitați în România la 3-4 căderi de clădiri, unde autoritățile aveau nevoie să se asigure că nu mai erau persoane prinse dub dărâmături și ne-au chemat pentru a verifica asta cu câinii noștri. Am fost chemați la peste 20 de misiuni în vederea localizării unei persoane dispărute în mediu natural, fie că erau copii care plecaseră la joacă, persoane cu dizabilități sau Alzheimer care nu mai știau să se întoarcă, fie pur și simplu persoane rătăcite, și am fost solicitați la misiunea din Albania, în care România a trimis o echipă de oameni și câini care să ajute la recuperarea victimelor cutremurului din 2019. De asemenea, noi am mai participat la mai multe exerciții și aplicații NATO, UE etc. 

Cum a fost în Albania? A fost prima punere în practică a unui „scenariu de cutremur”?

A fost prima oară când am intervenit după un cutremur, dar participasem la foarte multe exerciții, simulări și aplicații împreună cu structurile MAI și atunci știam cât de cât cu ce se mănâncă. Sigur că din niște puncte de vedere a fost o premieră și a trebuit să ne adaptăm la niște situații absolut noi. Putem spune că a fost „botezul” nostru. 

Ce face un câine de căutare și salvare să fie bun? Rasa și capacitățile fizice sau „educația”?

Deși există o selecție inițială pentru a intra într-un program de training pentru acest scop, marea diferență o face antrenamentul. E foarte important ca acești câini să înveți situațiile în care trebuie să reacționeze într-un anumit mod și e foarte important ca acest antrenament să ducă până în punctul la care ei să devină predictibili și controlabili în desfășurarea activității lor și să poată fi capabili să ducă la bun sfârșit sarcinile pe care le primesc într-un mod previzibil, într-un mod controlat. Deci, antrenamentul e mai important decât calitățile cu care vin la masă. 

Cum se aleg câinii? Dar voluntarii? Oricine are cățel poate deveni membru?

Teoretic orice câine poate deveni salvator, dar există niște limitări în acest sens. Căutăm câini sociabili, lacomi, jucăuși, câini capabili să dezvolte un efort fizic mare la antrenamentele specifice. De asemenea, toți oamenii pot deveni voluntari, în funcție de abilitățile lor psihologice și fizice. Cea mai dură selecție este întotdeauna autoselecția, deci noi chemăm pe toată lumea și vedem cine reușește să ducă până la bun sfârșit programul și cine reușește să devină un voluntar util și important într-o intervenție. Dar noi încercăm să integrăm pe toată lumea în măsura în care aceștia și-o doresc. 

Câinii de căutare și salvare CCU

Care e „protocolul” atunci când apare o urgență? 

În funcție de urgență, există diferite protocoale. Dacă vorbim de dispariții de persoane, dăm o alertă internă, urmează să ne reunim să vedem cine, când poate să plece în direcția respectivă și acolo ne contectăm la celalte structuri participante, fie că vorbim de instituții alte statului sau de alte ONG-uri, stabilim un plan de lucru împreună cu ei și pornim la treabă. Dacă vorbim de cutremur sau căderi de clăderi, la fel dăm o alertă internă și cât mai repede ne reunim la locul faptei unde ne contectăm cu autoritățile, iar în acest caz acționăm într-o absolută ascultare și obediență față de autoritățile titulare, cum ar fi ISU. 

Ce fac câinii în „timpul liber”? Sunt în grija clubului sau fiecare aparține unui voluntar?

Câinii sunt în responsabilitatea voluntarilor, atât în timpul liber, cât și în timpul antrenamentului. Noi ca și instructori le dăm niște recomandări, le spune ce trebuie să facă, dar asta nu înseamnă că așa vor și face. În principiu fac, pentru că își doresc să ajungă la nivel de intervenție cu câinii lor, dar responsabilitatea este a lor și ei hotărăsc la fiecare pas ce fac cu câinii lor. Și acasă, responsabilitatea este a lor, noi asigurându-ne însă că există niște limite etice. NU avem între noi cazuri unde să ridicăm aceste probleme, dar evident că acești cîini sunt niște cîini de companie, care devin utilitari. Nu sunt niște câini care locuiesc în țarcuri și ies de acolo doar ca să „lucreze”. Asta e filozofia noastră. 

Cum arată viitorul pentru Clubul Câinilor Utilitari?

Ne dorim să creăm un cadru la nivel național unde să se poată pregăti câinii utilitari, să găsim cât mai mulți câini utilitari noi și să facilităm pregătirea lor inclusiv de alte entități, fie ele autorități ale statului sau alte ONG-uri. Până la urmă ne dorim să fim un etalon în acest domeniu, să avem câini cu performanțe deosebite pe toate planurile ale acestui tip de dresaj conex cu utilitatea socială și să putem oferi practici bune nu doar privind acest aspect, ci și a eticii de îngrijire și dresaj a câinilor în general, astfel încât oamenii să-și dreseze câinii pe niște baze științifice și etice, din ce în ce mai puțin punitiv, din ce în ce mai puțin opresiv, dresajul să devină ceea ce noi știm deja că poate fi, o joacă între tine și câinile tău care poate duce inclusiv la utilitate. 

 

Abonare newsletter

Zi de zi adunăm povești, idei și inițiative pline de speranță și le punem într-un Jurnal de Bineri, care ajunge la voi în fiecare vineri, la țanc pentru un vibe pozitiv de weekend. Plus că aflați primii când mai lansăm un nou episod din podcastul Zi de Bine! Așa că abonați-vă și voi la newsletter!