Impresii după prima clăbuceală

Eliza
23.08.2020

A fost o zi de miercuri, 19 august, când mașinăria noastră fantastică, care a stat în atelierul auto câteva luni de zile bune, a ajuns într-un final la Iași, în poarta Fundației Bethany, partenerii noștri de proiect.

Joi dimineața trebuia să înceapă #caravanamicrodus și aveam mari emoții și o mie de griji pe cap. Dacă se strică ceva tehnic? Dacă fetele de la Bethany nu se descurcă să o manevreze? Dacă copiii nu o să prindă ideea și o să le fie frică să urce să facă duș pe 4 roți? Nici vremea nu promitea prea multe... joi dimineața în Iași picura molcom și norii păreau veniți să stea la povești. Oare la 50 km. depărtare avea să fie altfel? 



Georgi (aka Georgiana Vieru de la Bethany), deși optimistă până la capăt, ne-a confirmat temerile. În primul sat în care a ajuns caravana, la Vâlcele, încă picura. Cei aproape 40 de copii erau așezați timizi în curtea școlii, nesiguri de ce avea să vină - chiar un duș real sau ceva povești - că ei mai degrabă cu povești își îndulcesc zilele de vară. Când au văzut prima dată duba, se uitau lung la ea și parcă n-ar fi intrat la duș pentru că era puțin cam rece afară. 



Norocul... sau optimismul Georgianei a fost de partea noastră. Activitățile pregătite pentru cei mici aveau să dureze exact cât i-a luat soarelui să reapară în peisaj - voluntarii de la Teatro Blu au înlocuit grijile cu scene interactive de acțiune cu pirați, după care asistentul medical le-a povestit copiiilor pe limba lor despre igienă. De mare folos a fost faptul că i-am avut alături și pe învățătorii din sat, pe unii dintre părinți, pe asistentul social, pe cel medical și chiar pe instalatorul de la școală. S-a simțit ca un real efort de comunitate, iar până la final a dat soarele și emoțiile pozitive. Toți copiii cereau să urce primii în microduș. :)  



De atunci, #caravanamicrodus și-a continuat drumul prin satele de lângă Iași și noi ne-am ținut după ea. Am văzut la prima mână copii teribil de emoționați la gândul că aveau să facă duș pentru prima dată în viață și ne-am întrebat cum e posibil ca un lucru atât de banal pentru noi să aducă atâta bucurie în sufletul lor. E drept, noi vorbim în proiectul nostru din August despre o realitate de neconceput în vara lui 2020: atât de mulți copii trăiesc în case cu WC în curte, se culcă și se scoală cu mizeriuțe sub unghii, se spală pe dinți o dată pe lună. Dar parcă alta e să le vezi strălucirea din ochi doar pentru că se bucură de „bogăția” unui clăbuc frumos mirositor. 



Și ne-am dat seama că picii au o forță uimitoare și un mare har: se bucură enorm din mai nimic. Și noi când uităm să ne bucurăm chiar și de lucrurile mari nu trebuie decât să stăm un minut de vorbă cu ei. Un minut, atât, și le descoperim formidabila mirare, extraordinara curiozitate, minunata putință de a se bucura atât de repede, atât de ușor, din atât de puțin! 



Am fost la ei cu lecții vesele, simple și clare de igienă. Și cu produse de igienă am fost, cu prosoape și cu dușuri portabile pe care să le folosească după ce plecăm. Dar, mai ales, am fost cu “Fiara” în care toți picii au năvălit la clăbucit. Și numai așa au răsunat satele în care am oprit cu “Fiara": 

- Doamnaaa, doamna, putem noi primii? 

- Doamnaaa, doamnaa, mai vreeem o dată la duuuuș!! 

- Doamnaaa, doamnaaa, ce bine eeeeeee! E supeeeer! 



Super, extraordinar, grozav e în #caravanamicrodus care umblă prin cele mai sărace sate din Moldova, să le ofere copiiilor o clăbuceală Bună de tot!