Fericire sau Sens?

Eliza
13.07.2020

Ai văzut vreodată un om deschizând un borcan de Nutella, iar lângă el stând un câine care primește un treat? Aceeași sclipire de fericire în ochi. Dacă omul ar avea coadă, cu siguranță ar da din ea. Știu pentru că și eu mi-am surprins coada imaginară învârtindu-se în cercuri, gata să decoleze în fața raftului cu dulciuri de la magazin.

Și mi-am suprins de multe ori nivelul de fericire crescând și scăzând odată cu cash flow-ul, acest depozitar universal al fericirii în epoca consumeristă.

Multă vreme m-am revoltat împotriva celor care susțin că fericirea e o pură alegere, care nu are nimic de-a face cu banii din cont și cu nivelul de trai. Și în continuare nu susțin adevăruri simpliste și generalizatoare, care fug din fața unei discuții practice pe subiect. Dar ceva tot am descoperit și anume că încurcăm termenii și ne sabotăm singuri. În goana după fericire, mulţi oameni rămân nefericiţi din simplul motiv că au încurcat borcanele. 

Mă gândesc de multe ori la străbunica mea.  A rămas văduvă de tânără. A rămas singură, să crească copii, să coasă ciorapi, să muncească pământul. Și a trecut și prin război. Dar cumva cred că era mai fericită ca mine sau, cel puţin, mai optimistă. Viaţa străbunicii mele a fost, cu siguranţă, grea și crudă, dar ea era o femeie senină. Întrebarea este de ce simt că și viaţa mea este grea și crudă, iar eu umblu cu un nor care tună și fulgeră deasupra capului, ciupind bucăți de fericire la câte o linguriță de Nutella? Pentru că am încurcat borcanele.

Diferența dintre mine și câine nu stă în căutarea și găsirea fericirii, de care suntem ambii capabili, ci în căutarea și găsirea sensului, de care doar eu sunt capabilă. Dacă fericirea are legătură directă cu satisfacerea nevoilor și cu împlinirea dorinţelor, semnificaţia vieţii este legată de activităţi unice la om, precum exprimarea sinelui sau dezvoltarea identităţii. În practică însă, cele două mai mereu se potenţează una pe cealaltă decât stau separate. Cu cât găsim mai mult sens în viaţă, cu atât ne simţim mai bine și, cu cât ne simţim mai bine, cu atât vom fi încurajaţi să căutăm și mai multă profunzime în viaţă. O viaţă frumos trăită le presupune pe amândouă. Dar o viaţă bine trăită, chiar și în absenţa avantajelor erei digitale, o presupune doar pe una, ce avea străbunica mea – sens.

Așa cum înţeleg lucrurile acum, sensul pare ceva de căutat și de găsit, iar fericirea apare și dispare pe drum, ca un pasager clandestin. Câteodată, poți găsi sensul doar în lipsa fericirii, dar până la urmă și asta e de preferat alternativei. 

În Iulie, ne-am făcut planuri să amenajăm o grădină terapeutică pentru pacienții internați la Spitalul de Psihiatrie Eftimie Diamadenscu din convingerea că este vital pentru ei să aibă un Rost chiar și acolo unde se află. Să ai un Rost pe lume, să fii productiv, să produci Roade sunt toate activități care se regăsesc pe drumul spre senitătea minții și a sufletului.  Și în acest scop, licitez o lucrare care vorbește despre libertate și năzuință, despre puterea de a visa dincolo de condiția în care te găsești la un moment dat. Licitația se face direct pe pagina de Facebook a Asociației.



Eliza Vlădescu