Cei pentru care drumul către succes e pavat cu prejudecăți

Eliza
01.03.2021

De-a lungul timpului, trupa de teatru PlayHood a participat la multe festivaluri de teatru din țară, unde au fost aplaudați și premiați. Dar nu doar finalul e important de povestit, „the happy end”, ci și drumul până acolo.

Nu demult, pe drum spre un astfel de eveniment, în același vagon de tren cu gașca Playhood mai era un grup de tineri apropiați ca vârstă. În secțiunea celorlalți se desfășura un haos generalizat, cu doi adulți depășiți total de situație. La PlayHood, nici musca nu bâzâia. Căști pe urechi, cărți, visuri pe geam. 

Controlorii și ceilalți pasageri, nu ziceau nici pâs față de grupul gălăgios. Curios… La PlayHood au fost zeci de cazuri în care pentru nici 5% din comportamentul colegilor de vagon copiii erau certați, jigniți sau amenințați cu bătaia, de cele mai multe ori, făcându-se referire directă la culoarea pielii.

Peste capitolul din tren au trecut cu brio. Când au ajuns la festival, printre primele lucruri pe care le-au auzit au fost „Bă! Lângă camera noastră stau niște țigani". Una dintre activitățile care s-au repetat cu mare conștiinciozitate care credeți că a fost? Sunarea coordonatorii să confirme câte unei uniforme că ei chiar sunt dintr-o trupă de teatru. 

La întoarcere, unul dintre tineri era să ia amendă pentru că se plimba pe culoarul trenului. Explicația controlorului către coordonator a fost simplă: „Știți, se mai fură. Nu vrem săă...". Astfel că cei de la Playhood au ajuns să fie peste măsură de precauți și vigilenți în toate situațiile în care se află în spațiul public. Cam peste tot pe unde merg, trebuie să fie cei mai cuminți, altfel începe festivalul stereotipurilor despre bruneți.

„Rasismul ucide sufletele copiilor!”, „Rasismul se învață la școală!”. Asta se striga acum câțiva ani pe trotuarul foarte îngust de vizavi de Ministerul Educației Naționale. Motivul? Cu doar câteva zile înainte, la un concurs național de interpretare instrumentală, copiii romi din Orchestra Asociației Matias din Jilava, care au participat la concurs îmbrăcați în port tradițional rom, au fost acuzați pe nedrept de furt. După incident, unii dintre copii, mici și de 7 ani, au spus că nu vor să mai participle la concursuri sau să se îmbrace în port tradițional.

Delia Grigore, prezentă la protest, își aduce și ea aminte de prima zi când a intrat în Facultarea de Limbi şi Literaturi Străine din Universitatea Bucureşti, ca asistentă la catedra de romani. „Ce vrei, mă? Unde te duci?”, a oprit-o portarul la ușă. Avea părul împletit și purta o fustă tradițională, după ce toată copilăria își ascunsese identitatea etnică pentru că regimul comunist nu recunoștea oficial minoritatea romă.

Astăzi, Delia, președinte al Asociației Centrul Romilor „Amare Rromentza” și lector universitar la secţia de Limbă şi Literatură Rromani a Facultății de Limbi şi Literaturi Străine din Universitatea Bucureşti, nu se mai desparte de portul tradițional și de 19 ani este una dintre cele mai puternice activiste pentru drepturile romilor, în special în mediul educațional unde activează și care formează percepțiile atâtor copii, elevi, studenți despre viață, despre societate, despre „celălalt”. „Sunt lucruri care nu costă bani. Să vrem să facem. E chestiune de voință politică,” spune Delia despre soluțiile pe care le-a tot propus de-a lungul timpului. Dar voința politică se lasă mereu așteptată.

 

 

Abonare newsletter

Zi de zi adunăm povești, idei și inițiative pline de speranță și le punem într-un Jurnal de Bineri, care ajunge la voi în fiecare vineri, la țanc pentru un vibe pozitiv de weekend. Plus că aflați primii când mai lansăm un nou episod din podcastul Zi de Bine! Așa că abonați-vă și voi la newsletter!